Localitatea este situata in partea de sud-vest a judetului Bistrita-Nasaud, la 28 km de municipiul Bistrita si la 28 km de orasul Beclean, intr-o zona preponderent deluroasa, cu altitudini cuprinse intre 450-550 m.
Istoric
Amplasarea localitatii in zona de deal-campie si climatul favorabil, au conditionat popularea si aparitia unei asezari umane inca din cele mai vechi timpuri. Aici au fost gasite topoare din piatra gaurita si ceramica din epoca neolitica.
Cel mai vechi document istoric care atesta comunitatea saseasca de aici dateaza din anul 1333, cand listele unei conscriptii papale inregistreaza un Johannes plebanus de Lekenche. Localitatea facea parte in acea perioada din comitatul Dabaca, mosia fiind impartita intre mai multi proprietari.
In anul 1453 a primit dreptul de targ.[1]
In anul 1472 regele Matia Corvinul a acordat dreptul de patronat al consiliului orasului Bistrita asupra bisericii din Lechinta.[necesita citare]
In anul 1454 a primit dreptul ius gladii, adica de a pronunta pedeapsa capitala.[2]
Intre 1554 si 1565 a activat ca paroh Christian Pomarius, umanist si promotor al lutheranismului in Transilvania, cel care, in calitate de notar, a organizat arhivele oraselor Bistrita, Cluj si Brasov.
In anul 1602 localitatea a fost pradata si distrusa aproape in intregime de mercenarii generalului Giorgio Basta.[3]
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
