Epurarea microbiologică a apelor reziduale din industria alimentară

Apa este un factor indispensabil vietii. De aceea, in jurul surselor de apa s-a dezvoltat o diversitate de biocenoze si chiar civilizatia umana a fost atrasa de aceste zone. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, necesarul minim de apa pentru un om este de 5 l /zi, din care 1,5 - 2 l se consuma ca atare, iar restul se retine din alimente, sau apare din metabolism. Necesarul fiziologic este de 2,5 - 3 l /zi, diferenta pana la 3 - 5 l / zi aparand din activitati fizice si datorita temperaturii ambiante. Totusi, omul utilizeaza in medie, pe glob, 100 l apa / zi pentru operatii de spalare, pregatirea hranei si alte activitati in gospodarie. Acest consum zilnic are valori diferite de la o

regiune la alta, sau de la un continent la altul. De exemplu este de 3 l / zi in Africa si de peste 1000 l / zi la New York. Consumul de apa a crescut in timp: 500 in 1974 si aproximativ 1400 in anul 2000.

Pe fondul activitatii antropogene extinse in prezent exista o deosebire calitativa si principiala intre schimbarile naturale din mediul inconjurator observate mai inainte si cele care au loc in natura ca rezultat al activitatii umane. Astazi nici omul si nici alte organisme cu nivel inalt de dezvoltare nu dovedesc sa produca substante genetice de aparare impotriva substantelor

fabricate de industrie, care nu au existat mai inainte in natura si care sunt straine pentru viata (xenobiotici).

In apele reziduale industriale se intilnesc relativ des substante organice in suspensie (crezol, acid metacrilic, tricrezilfosfat, tributilftalat s.a.) care se supun partial (aproximativ 40%) "mineralizarii" biologice, adica descompunerii pina la , apa si substante neorganice simple. Mai mult de 60 de substante, a caror concentratie in sistemele active este normala, nu se

supun descompunerii biologice. In asemenea conditii o problema acuta este sustinerea valorii biologice depline a apelor naturale sau, altfel spus, micsorarea continutului amestecurilor straine pina la o concentratie care asigura desfasurarea normala a proceselor fiziologice si biologice din organismele acvatice, fara urmari genetice negative.

Una din metodele eficace de aparare a elementelor mediului acvatic contra poluarii este epurarea apelor reziduale inainte de a fi evacuate in bazin. Poluarea apelor

reprezinta alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor, produsa direct, sau indirect, in mod natural, sau antropic. Apa poluata devine improprie utilizarii normale.

Poluarea poate avea loc : - continuu (permanent), in cazul canalizarii dintr-un oras, sau rezidiile provenite din industrie si deversate in ape; - discontinuu, la intervale regulate, sau neregulate de timp; - temporar (ex. colonii provizorii); - accidental, in cazuri de avarie.

Sursele de poluare a apelor se clasifica dupa mai multe criterii, dat fiind diversitatea lor:

a) Dupa provenienta: activitatile menajere, industria, agricultura si transporturile.

b) Dupa aria de raspandire a poluantilor: - surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare); - difuze, cand poluantii se raspandesc pe o arie mare. Uneori este dificil de localizat sursa, sau sursele poluante.

c) Dupa pozitia lor: - surse fixe; - mobile (autovehicule, locuinte si instalatii ce se deplaseaza, etc.).

De exemplu: industria deverseaza in apele naturale substante chimice, organice si anorganice, resturi vegetale si animale, solventi, hidrocarburi, caldura, etc. Materialele pot fi in stare solida, sau lichida, miscibile, sau nemiscibile cu apa, usor, sau greu volatile, mai mult sau mai putin toxice. Poluantii apelor sunt foarte diversi si de aceea clasificare adopta mai multe criterii.

a) Dupa natura lor exista poluanti: - organici; - anorganici; - biologici; - radioactivi; - termici;

b) Dupa starea de agregare se diferentiaza: - suspensii (substante insolubile in apa); - poluanti solubili in apa; - dispersii coloidale;

c) Dupa durata degradarii naturale in apa se deosebesc:

- poluanti usor biodegradabili; - greu biodegradabili (la care degradarea naturala dureaza sub 30 de zile);

- nebiodegradabili (degradarea in 30 - 60 de zile); - refractari (cu degradare si peste 2 ani). De exemplu, caprolactama se biodegradeaza la substante mai simple in decurs de 3

saptamani, pe cand clorbenzenul in 2 ani, deci are timp sa se acumuleze in apa, marind efectele toxice.

Poluarea organica apare de obicei de la fabricile de celuloza si hartie, care elimina si 1000 - 3000 l apa poluata/ s. Chiar daca se efectueaza o epurare cu randamentde 95 %, tot raman cantitati mari de poluanti. Receptorul trebuie sa aibe in aceasta situatie un debit suficient de mare, pentru a dilua poluantii sub limitele admise de standardul de calitate. Industria chimica, petrochimia, industria alimentara elimina de asemenea poluanti de origine organica, din care unii sunt foarte toxici (fenolul, ierbicidele, etc.) si cu persistenta ridicata in mediu.

Poluarea anorganica rezulta din industria produselor clorosodice, chimie,

Visan S.,Angelescu A.,Alpopi C., "Mediul inconjurator-poluare si protectie",

Ed.Economica, Bucuresti, 2000;

2. Angelescu A., Ponoran I., Ciobotaru V., "Mediul ambiant si dezvoltarea

durabila", Ed. A.S.E., Bucuresti, 1999;

3. Rojanschi V., Bran F., Diaconu Gh., "Protectia si ingineria mediului",

Ed.Economica, Bucuresti, 1997;

4. Negulescu M. s.a.," Epurarea apelor uzate industriale", vol.2, Ed.Tehnica,

Bucuresti, 1989;

5. Masotti L., "Depurazione delle acque", Ed.Calderini, Bologne, 1993.