Peștera Emil Racovița

Pestera "Emil Racovita"

Una dintre cele mai mari pesteri din lume se gaseste in rocile de gips din satul Criva, judetul Edinet (cca 265 km nord de Chisinau). Are o lungime a galeriilor subterane de peste 89000 m si e dezvoltata in cateva nivele. Acest fapt o plaseaza pe locul trei printre pesterile din gipsuri si pe locul 8 in topul general al subteranelor gigantice de pe planeta. Pestera a fost descoperita in 1959 in urma unei explozii in cariera de gips de la Criva. Dupa ce s-a eliberat de apele subterane caverna a fost cartografiata de speologi. Ei au descoperit aici sali foarte mari: "Sala Cenusaresei", "Sala cu coloane", "Sala Daciei", "Sala de o suta de metri" si galerii numeroase, ce alcatuiesc adevarate labirinturi subterane, in care te poti pierde lesne, ca pana la urma sa gasesti cu greu unica iesire spre lumina zilei.

Au mai fost descoperite circa 20 de lacuri subterane: "Lacul albastru", "Lacul Dinozaurilor", "Lacul Nautilus" s.a., apa carora, dupa cum au aratat analizele hidro-chimice, au un continut bogat de saruri minerale care au un efect curativ asupra organismului uman. Inca o curiozitate inexplicabila a pesterii "E. Racovita" este si faptul ca fiecare sala si galerie subterana este captusita cu argile fine de diverse nuante de culori: verde, albastru, rosu, negru, alb etc. Speologii amatori au facut pe anumite trasee subterane figurine ciudate din argila, care mai servesc si drept indicatoare ingenioase spre diferite sali si labirinturi interesante pentru vizite.

Cel mai mare interes pentru speologie il prezinta etajul de jos din zona carstului activ. Pina in 1978 au fost cartate cca. 40 km din retelele lui [2, 4] (Fig.1). Predomina galeriile de tip metrou si diaclazele inguste (0,5 - 1,0 m) si inalte (pina la 10 m) - macroforme de excavare modelate intr-un regim hidrostatic. Apoi urmeaza laminorele late (6-6 m) si joase (0,5 - 1,0 m) - forme produse prin imbinarea coroziunii si eroziunii - si, in sfirsit, salile, la formarea carora mai participa si incaziunea - prabusirea tavanului. Cele mai mari sali au dimensiunile de 170 x 35 x 3-5 m; in unele cazuri inaltimea lor ajunge la 11 m.

Pe fundul pesterii se afla un strat (pina la 0,5 m grosime) de argila cenusie fin stratificata, umeda sau pe alocuri uscata, compusa din hidromica (51%), montmorillonit (25%), cuart felitic (10%), cloriti (8,5%) si calcita (5%); deseori se intilnesc cupole de prabusire cu blocuri de gips miocen si material nesortat din invelisul cuaternar.