Cuprinsi intre dealurile domoale ale Depresiunii Transilvaniei si Cimpia Tisei, Muntii Apuseni formeaza veriga ce incheie spre vest arcul Carpatilor romanesti. Ocupand o suprafata de circa 20 000 kmp, ei apar ca o insula muntoasa de forma aproape rotunda.
Niciunde in Carpatii romanesti alcatuirea geologica nu se face mai resimtita in relief ca in Muntii Apuseni. Subsolul este un mozaic de formatiuni geologice de toate tipurile si de toate virstele. Aici se intilnesc sisturi cristaline, calcare, conglomerate, gresii, argile si toata gama de roci eruptive de la granite si riolite la andezite si bazalte. Ca varsta ele se intind de-a lungul intregii scari a timpului geologic, de la proterozoic la cuaternar. Acestei mari diversitati de constitutie a subsolului ii corespunde o tot atat de mare varietate a reliefului. In Muntii Apuseni se alatura plaiurile domoale, platourile alpine, conurile vulcanice, crestele zimtuite si peretii verticali.
Marea diversitate a peisajului, consecinta a alcatuirii geologice, permite impartirea Muntilor Apuseni in subunitati caracteristice. O prima delimitare trebuie facuta in partea nordica a Muntilor Apuseni si cea sudica. Limita intre aceste doua mari diviziuni o formeaza valea Ariesului, de la Turda pana la Cimpeni, apoi valea Ariesului Mic pana la izvoare; de aici ea urmeaza valea Leuca pana la varsarea ei in Crisul Alb si apoi pe aceasta, in continoare, pana ajunge in Campia Tisei.
Muntii ce se intind incepand de la sud de limita descrisa si pana in Mures, grupati in general sub numele de Muntii Metaliferi, au un relief asemanator: culmi domoale, de mica altitudine, constituite din gresii si sisturi argiloase sau din intinse revarsari de lave submarine. Linia culmilor este intrerupta de gheburi de calcare albe cu pereti abrupti si creste zimtuite si de cupole vulcanice, prin care pamantul a revarsat pana nu de mult lave incandescente. Acestea au adus, odata cu ele, pretioase minereuri de aur, argint, cupru si alte metale. Dela ele vine dealtfel si numele partii centrale a muntilor din lungul Muresului, cunoscuta sub denumirea de Muntii Metaliferi. La vest de acestia se gasesc Muntii Zarand, iar spre nord-est ei se continua in Muntii Trascau.
Muntii de la nord de valea Ariesului, mai vechi si mai inalti, sunt constituiti mai ales din sisturi cristaline, calcare si roci eruptive. Aici se pot distinge doua masive importante: Muntii Gilau la est si Muntii Bihor la vest, limita dintre acestea urmand valea Albacului (afluent al Ariesului) si valea Belisului (afluent al Somesului Cald). Muntii Gilau, un vechi masiv de granite si sisturi cristaline, ros de ape si vanturi, prezinta la mare inaltime (1 600-1 800 m) platouri neanchipuit de netede. Versantii sunt in schimb abrupti, iar acolo unde mijesc calcarele cristaline apele au taiat forme halucinante, ca cele din abruptul muntelui Scarisoara-Belioara. Muntii Bihor au o alcatuire geologica mai complexa, predomina calcarele iar spre est formeaza corp ...
-MARCIAN BLEAHU, SEVER BORDEA
MUNTII BIHOR-VLADEASA
Editura SPORT - TURISM
BUCERESTI, 1981
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
