Din negura timpurilor, Terra a fost denumita Planeta albastra sau Planeta apei; caracterele sale o deosebesc intru totul de celelalte planete in sistemul solar. Se stie ca in Univers temperaturile ating cote extreme: de la zero absolut, in spatiile interstelare, la milioane de grade, in interiorul stelelor.
De aceea, intreaga materie raspandita in cosmos se afla in stare gazoasa sau solida, de gheata.
Asa se explica de ce marile si oceanele Pamantului - Lumea tacerii - constituie un fenomen unic in Univers. Caracterul de unicitate se datoreaza faptului ca la suprafata Pamantului temperatura este cuprinsa in intervalul 0- C -100- C; intre acest interval termic apa se gaseste sub toate cele trei forme ale materiei: lichida, gazoasa, solida.
Apa este suportul elementar al oricarui proces vital, intrucat domeniul populat al Terrei il constituie zona umeda a scoartei terestre, caracterizata prin intrepatrunderea reciproca a starilor sale: lichida, gazoasa, solida.
Asadar, apa se numara printre elementele vitale care permit dezvoltarea vietii pe Pamant.
De-a lungul istoriei, marea a influentat viata multor civilizatii; acestea din urma s-au folosit de uriasul potential al marii pentru a-si atinge principalele scopuri, stiind ca in adancuri se ascunde un imens izvor de energie, de hrana, de materii prime si de apa dulce.
Din cele enuntate intelegem ca marea a avut, in timp, trei roluri esentiale, si anume: drum fara pulbere, camp de lupta si, nu in ultimul rand, teren de vanatoare.
si tot marea l-a invatat pe om ce inseamna rabdarea, atentia si camaraderia.
Capitolul II. Caracterele Oceanului planetar
1. Trasaturi definitorii
Marea - Continentul albastru - poate fi numita pe drept cuvant uriasa piramida a vietii.
In mediul marin, viata se desfasoara de zonele polare si pana la Ecuator, de la suprafata apei si pana in abisurile scaldate in intuneric si mister. Pe deasupra, viata din mare este fascintanta, prin abundenta si varietatea vietuitoarelor; scara acestora se intinde de la microorganismele marine si pana la balenele din zona antarctica.
Marea ofera conditii favorabile de viata, deoarece reprezinta un mediu cu variatii termice mai mici, o mai buna rezistenta la forta gravitationala, precum si un mod facil de aprovizionare cu apa, dioxid de carbon si saruri atat de necesare vegetatiei.
Intre categoriile de organisme marine exista o stransa interdependenta; relatiile reciproce dintre aceste categorii sunt conditionate de doi factori importanti, si anume: fecunditatea lor si ferocitatea cu care formele superioare le devoreaza pe cele de dimensiuni reduse.
Totalitatea organismelor din mari, la fel ca si cele din oceane, poate fi comparata, in mod simbolic, cu o enorma piramida, a carei baza este formata din multimea de plante si animale microscopice. Laolata, acestea alcatuiesc planctonul care serveste drept hrana animalelor mari, dar mai putin numeroase. La randul lor, acestea din urma fac posibila viata animalelor de marime impunatoare. Din cele relatate anterior intelegem ca exista un singur lant nutritiv, in care viata si moartea se intrepatrund. Cu alte cuvinte, mediul marin este plin de viata, datorita permanentului ciclu creat de natura.
Marile si oceanele Pamantului alcatuiesc dimpreuna mediul marin sau, altfel spus, acel mediu fizic si biologic populat de plante si animale din cele mai variate grupe. Din randul plantelor, exceptie fac doar cateva, adica muschii, ferigile, gimnospermele, angiospermele dicotiledonate, iar dintre animale, lipsesc miriapodele si amfibienii (batracienii).
In ceea ce priveste grupele zoologice mari, unele exista doar in mediul marin, cum sunt: echinodermele, tunicierii, molustele inferioare (amfineurele) sau cele superioare (cefalopodele). De asemenea, tot in mediul marin se gasesc si acele organisme monocelulare: radiolarii.
Ca si pe uscat, in ape, animalele depind -in privinta modului de procurare a hranei- in intregime de plante. Dupa cum se stie, numai plantele pot capta lumina solara, care este indispensabila procesului de fabcricare a glucozei, amidonului si a proteinelor, ce servesc drept hrana pentru animale. Functia suprema a plantelor este aceea de a produce materie organica din substante anorganice. Asa deci, plantele sunt producatorii, pe cand celelalte organisme sunt consumatorii.
Fata de uscat, marile si oceanele au doua trasaturi importante: continuitatea si uniformitatea relativa a conditiilor de mediu, mai ales in privinta temperaturii.
Prima trasatura a fost cea care a dat nastere sintagmei "Ocean planetar", iar cea de-a doua isi gaseste justificarea in faptul ca, in mediul oceanic, temperatura nu depaseste 30- C.
Cu toate acestea, apele marine n-au aceleasi proprietati fizice sau chimice in diferite parti ale globului pamantesc. Cu alte cuvinte, continuitatea si uniformitatea sunt mai mult aparente decat reale, deoarece organismele marine cunosc anumite frontiere, care le delimiteaza arealele de raspandire.
- Raymond Furon - Problema apei in lume, Editura stiintifica, Bucuresti, 1967;
- C.C. Antonescu - Marea, Biologie - Enciclopedia de buzunar, Editura stiintifica, Bucuresti, 1968;
- Prof. Ilie Manole - Continentul albastru, Colectia stiinta si tehnica pentru toti - Seria Agricultura, Editura Ceres, Bucuresti, 1984;
- Revista Arborele Lumii ;
Alte surse de informare:
- www.mmediu.ro
- www.eu.europa.eu;
- www.infonews.ro;
- www.ecomagazin.ro;
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
