Modulația semnalelor

Modulatia semnalelor a aparut din necesitatea transmiterii la distanta a informatiei, ca de exemplu sunete sau imagini.

Transmiterea simultana a mai multor semnale pe acelasi canal fizic de telecomunicatii este posibila prin utilizarea tehnicilor de multiplexare in frecventa sau in timp a semnalelor.

In procesul de modulatie intervin urmatoarele semnale:

semnalul xm(t) care contine informatia (mesajul), denumit si semnal modulator;

semnalul p(t) asupra caruia se transfera informatia, denumit si semnal purtator;

semnalul xM(t) rezulta prin actiunea semnalului modulator asupra purtatorului, denumit semnal modulat.

Modulatia consta in modificarea unui parametru al purtatorului p(t) de catre semnalul modulator xm(t) ce urmeaza a fi transmis.

Dupa natura semnalului purtator, p(t), putem avea:

modulatie cu purtator sinusoidal

modulatie cu purtator de impulsuri

La receptie mesajul este extras din semnalul modulat printr-un proces denumit demodulare.

Variatia amplitudinii purtatoarei sinusoidale se face conform semnalului modulator din banda de baza x'(t).

Componenta de cc a semnalului modulator influenteaza semnalul transmis si functionarea receptorului. Valoarea acesteia este mai mare decat amplitudinea semnalului util.

Permite utilizarea unui detector simplu de anvelopa.

Se transmite inutil putere importanta pe frecventa purtatoarei.