Introducere
Centrul de comutatie (nodul de retea) are rolul de a dirija informatiile unui utilizator sosite pe un port de intrare, pe baza informatiilor continute in mesaj sau livrate la inceputul stabilirii comunicatiei, catre un port de iesire la care este legat utilizatorul destinatie.
Metode de comutatie folosite:
- comutatia de circuite - in care intre punctele de comutatie exista pe durata comunicatiei un canal (circuit) transparent;
- comutatia de pachete/mesaje in care datele componente ale unui mesaj se memoreaza si retransmit (store and forward) in fiecare nod al retelei.
In cadrul centralelor telefonice sunt realizate in diverse moduri o serie de functii principale de comutatie.
Prima functie consta in supravegherea tuturor liniilor de intrare pentru recunoastere solicitarilor de convorbiri, la ridicarea microreceptorului. Releul de apel asociat fiecarei linii actioneaza un organ comun insarcinat cu identificarea liniei chematoare si cu conectarea sa temporara la un organ receptor, denumit registru.
Dupa aceasta, releul de apel este deconectat si se trimite abonatului tonul de formare a numarului.
A doua functie a comutatiei executa inregistrarea numarului format la disc de abonatul chemator. Registrul primeste, analizeaza si decodifica cifrele primite, dupa care decide indrumarea apelului.
Functia de decizie este executata atat de registru, care are rolul de coordonator, cat si de organe de memorie centralizate denumite traductoare, la care registrul face apel pentru interpretarea numarului compus.
O alta functie specifica telefoniei este functia de conexiune; aceasta este realizata de un ansamblu complex de elemente denumit ,,retea de conexiune'', care contine atat organe passive (comutatoare si linkuri), cat si organe active (markere si organele lor auxiliare), care primesc ordinile organelor de decizie si le executa, alegand si apoi stabilind punctele de conexiune care constitue itinerariul dorit
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.