Structura finanțelor și procesul bugetar

Introducere

Fenomenul financiar este un fenomen social care a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, si anume odata cu aparitia si dezvoltarea economiei de schimb. Este perioada cand statul sclavagist incepe a utiliza si resursele banesti pentru acoperirea nevoilor publice. Din acest moment se poate vorbi de aparitia primelor elemente de finante (obligatii in bani catre stat).

Fenomenul financiar a aparut cu mult timp inaintea aparitiei cuvantului finante. Acest cuvant se foloseste de regula in literatura de specialitate cat si in vorbirea curenta cu intelesuri apropiate sub forme diferite, astfel: finante, finante publice, finante private, finante socialiste, finante capitaliste.

Alte sensuri ale cuvantului finante se refera la activitatea financiara, care este desemnata de multe ori cu aceasta expresie, finante i la stiinta finantelor. Activitatea financiara reprezinta ansamblul operatiunilor realizate odata cu derularea fluxurilor financiare. Pe de alta parte stiinta finantelor este parte a stiintelor economice ca disciplina individualizata in timp.

Sfera finantelor cuprinde doua mari parti, si anume, sfera relatiilor financiare si sfera activitatii financiare.

Relatiile financiare sunt raporturi de natura umana individualizate in timp intre multitudinea de relatii umane.

Stiinta finantelor a consacrat unele criterii specifice care vor individualiza relatiile financiare:

I. Existenta reporturilor de repartitie;

II. Forma baneasca, valorica a repartitiei;

III. Natura si conditiile transferului

IV. Felul nevoilor de satisfacut.

Activitatea financiara cuprinde ansamblul operatiunilor desfasurate de institutiile si organele financiare in legatura cu elaborarea unor planuri, programe, cu executia financiara si cu analiza ti controlul financiar.

Sfera activitatii financiare cuprinde trei componente, si anume: activitatea de programare, planificare, activitatea de executie financiara si activitatea de analiza si control. Finantele publice, ca raporturi sociale, au urmat de-a lungul timpului, evolutia societatii si a economiei.

Finantele clasice sunt marcate de doua mari categorii de atribuii indeplinite in perioada asa numita liberalista si anume gospodarirea financiara a statului si economie financiara. Mai tarziu in perioada postbelica, perioada marcata de teoriile keynesiene, finantele publice moderne preiau ideile deficitului planificat, ca mijloc de relansare economica.

Aceasta este perioada cand functiile finantelor reprezinta modalitati de dezvaluire a esentei lor, iar esenta raporturilor financiare tine de menirea lor sociala. De regula specialistii recunosc doua functii ale finantelor: functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie a finantelor cunoaste doua laturi distincte, insa legate organic intre ele, si anume latura de mobilizare a resurselor sau constituire a fondurilor si latura de repartizare sau distribuire a acestora. Operatiunile de atragere a resurselor financiare si redistribuire a lor in cadrul functiei de repartitie a finantelor sunt guvernate de doua mari principii: principiul despersonalizarii fondurilor si principiul specializarii sau afectarii speciale. Controlul vizeaza modul de constituire a fondurilor in economie, la repartizarea acestora cat si eficienta si oportunitatea utilizari acestora.

Functia de control a finantelor este strans legata de functia de repartitie, dar are o sfera de manifestare mai larga decat aceasta, deoarece vizeaza pe langa constituirea si repartizarea fondurilor din economie si modul de utilizare a acestora. Rolul finantelor reprezinta menirea sociala indeplinita, reprezinta rezultatul, efectul eforturilor financiare depuse. Rolul finantelor se manifesta pe trei nivele, si anume, un rol economic, unul social si unul politic, statul devine un veritabil agent economic.