Capitolul I Notiuni introductive
1.1Descentralizarea
Descentralizarea inseamna transferul competentelor administrative si financiare privind furnizarea unor servicii publice de la nivelul administratiei publice centrale la cel al administratiei publice locale. Principalul scop al descentralizarii este cel de a oferi servicii publice de mai buna calitate, la un pret mai redus, concomitent cu modernizarea structurilor carora le revine responsabilitatea pentru furnizarea acestor servicii.
Procesul de descentralizare este reglementat de Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizarii, act normativ care face parte din pachetul de legi privind reforma in administratie, initiat de Ministerul Administratiei si Internelor si aprobat de Parlamentul Romaniei. Din acest pachet mai fac parte legea finantelor publice locale, legea privind modificare a statutului functionarilor publici, legea revizuita a administratiei publice locale, precum si noul statut al prefectilor, prin care acestia au devenit inalti functionari publici.
Acest pachet, care pune bazele celei mai ample reforme administrative realizate vreodata in Romania, a fost supus unei dezbateri publice fara precedent, derulata pe parcursul unui intreg an si in care au fost implicati toti actorii administratiei publice.
Descentralizarea este definita ca fiind transferul, de la autoritatea centrala la autoritatile locale, a competentelor, precum si a resurselor financiare necesare.
Nu exista descentralizare decat in conditiile in care competentele trecute in sarcina autoritatilor locale - Primarii, Consilii Locale sau Consilii Judetene - sunt insotite de alocarile bugetare corespunzatoare. Acest principiu constituie una dintre regulile de baza ale Legii-cadru privind descentralizarea.
Structurile guvernului vor pastra, in cele mai multe domenii, doar atributii de inspectie si control Descentralizarea pleaca de la premisa ca autoritatile administratiei publice locale sunt mai in masura sa raspunda necesitatilor cetatenilor, cunoscand mai in profunzime problemele lor, dar si cele mai bune cai pentru rezolvarea acestora.
Descentralizarea inseamna apropierea deciziei de cetatean.
O serie intreaga de servicii publice sunt furnizate mai eficient de la nivel local: invatamantul preuniversitar, asistenta sociala, alimentarea cu apa si infrastructura rutiera sunt numai cateva din serviciile publice in care autoritatilor administratiei publice locale sunt cel mai bine pozitionate pentru a lua decizii privind alocarea resurselor, adaptate nevoilor specifice fiecarei comunitati locale.
Descentralizarea nu este un scop in sine, ci o metoda de a furniza servicii publice mai eficient, corelate in primul rand cu cerintele si preferintele beneficiarilor. Niciun sistem centralizat nu poate raspunde varietatii infinite a nevoilor comunitatilor locale la fel de bine ca autoritatile locale alese si responsabile in fata acestora.
In prezent, ministerele dispun, in fiecare judet, de o prelungire la nivel local, care gestioneaza in numele ministerului si in conformitate cu regulile stabilite de acesta, activitatea din domeniul de competenta pe raza judetului respectiv. Multe dintre competentele pe care le indeplinesc aceste institutii ar trebui insa sa fie de competenta autoritatilor locale, care s-ar putea dovedi mai eficiente si mai usor adaptabile la conditiile specifice ale zonei.
Exemplele ar putea fi dintre cele mai diverse. Prin intermediul inspectoratelor judetene, Guvernul, prin Ministerul Culturii, gestioneaza teatre sau muzee, institutii cu specific local. Lista ar putea continua cu exemple din cele mai diverse domenii de activitate. Tot Guvernul este cel care gestioneaza, de exemplu, bazele sportive, alte obiective care sunt de interes strict local si ar putea fi mult mai bine administrate de Primarii.
Cand este vorba despre sanatate sau educatie, lucrurile devin mai serioase. Legislatia prevede in aceste domenii competente atat pentru autoritatile locale, cat si pentru cele centrale. Primariilor pe raza carora functioneaza scolile sau spitalele de interes local le revine sarcina de a finanta lucrarile de intretinere si reparare a acestora. In schimb, directorii acestor scoli si spitale sunt numiti de la nivel central, programa scolara si numarul de locuri sunt stabilite de catre minister - autoritatile locale nu sunt nici macar consultate in aceste privinte, cu toate ca cunosc mai bine piata fortei de munca. Pe scurt, autoritatile locale sunt obligate sa finanteze substantial functionarea acestor obiective, dar nu au nici un cuvant de spus in ceea ce priveste administrarea lor.
Din acest punct de vedere, descentralizarea inseamna trecerea scolilor si spitalelor de interes local - pentru a folosi aceste exemple - in administrarea primariilor, odata cu banii de care acestea au nevoie si care sunt in present gestionati de guvern. Fireste, ministerele ar urma sa pastreze, la nivel local, organisme cu rol de control si inspectie, care sa asigure respectarea regulilor cu caracter general, precum si a normelor de calitate.
Ministerul Administratiei si Internelor a realizat deja pasi de substanta in descentralizarea unor domenii importante.
1. Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Cristina Stanescu, Oana Preda, ,,Finante publice", Editura Economica, Bucuresti 2007
2. Gheorghe Filip, ,,Politici financiar-monetare si implicatiile lor asupra dezvoltarii societatii", Editura Performantica, Iasi 2006
3. Gheorghe Filip, ,, Modelarea activitatilor financiare in contextul societatii informationale", Editura Performantica, Iasi 2005
4. Tatiana Mosteanu, ,,Finante Buget", Editura Economica, Bucuresti 2001
5. Gabriela Anghelache, Pavel Belean, ,,Finantele publice ale Romaniei", Editura Economica, Bucuresti 2003
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
