Angoasă în civilizație - Sigmund Freud

Sigmund Freud (6 mai 1856-23 septembrie 1939) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al scolii psihologice de psihanaliza. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

- Dezvoltarea umana este inteleasa prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.

- Aparatul psihic refuleaza dorinte, in special cele cu continut sexual si agresiv, acestea fiind conservate in sisteme de idei inconstiente.

- Conflictele inconstiente legate de dorintele refulate au tendinta de a se manifesta in vise, acte ratate si simptome.

- Conflictele inconstiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor.

- Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea in constient a dorintelor inconstiente si refulate.

Freud este considerat a fi parintele psihanalizei iar lucrarile sale introduc notiuni precum inconstient, mecanisme de aparare, acte ratate si simbolistica viselor.

In 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburari cerebrale si nervoase. Din cauza faptului ca aplica metodele si conceptiile lui Charcot, socotite neortodoxe de catre corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultati din partea colegilor. Aceasta explica si faptul ca, mai tarziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multa reticenta.

Freud explica aparitia manifestarilor nevrotice, in special ale isteriei, datorita refularii unor traume emotionale, ascunse in inconstient. Ca tratament recomanda transpunerea pacientului in stare de hipnoza, cu ajutorul careia trairile emotionale refulate sunt din nou aduse la suprafata constiintei si in felul acesta, conflictele, prelucrate in mod constient, nu mai provoaca tulburari psihice. Intre 1895 si 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a conceptiilor sale, care formeaza nucleul psihanalizei in teorie si practica. El renunta la metoda hipnozei, preferand expunerea spontana de catre pacient a amintirilor sale, inca din perioada copilariei, in timpul sedintelor de psihanaliza, sub forma asa zisei "asociatii libere". In felul acesta psihanalistul il ajuta sa-si clarifice constient experientele conflictuale, care stau la baza tulburarilor nevrotice.