Energia Eoliană

Dezvoltarea sociala si industriala din etapa pe care o parcurgem impune alaturi de problemele mari ale omenirii, alimentatie, sanatate, cultura o permanenta crestere a nivelului productiei de energie avand in vedere scaderea nivelului de poluare.

Scaderea nivelului resurselor energetice mondiale: carbune, petrol, gaze naturale, impreuna cu cresterea nivelului de poluare au consecinte dramatice, atat economice, cat si climaterice. Din aceste motive se impune cresterea cantitatii de energie electrica produsa de surse energetice alternative.

La ora actuala energia electrica este produsa conventional in centrale care utilizeaza drept combustibil petrolul, carbunele, gazele naturale, combustibili nucleari. Hidrocentralele folosesc caderile de apa ca sursa de energie aducand modificari mari mediului prin marimea lacului de acumulare si constructia barajelor. Pe langa aceste surse de energie exista si surse neconventionale care sunt din ce in ce mai mult cercetate si exploatate, cum sunt:

- energia eoliana;

- energia solara;

- energia geotermala;

- energia heliomarina.

Transformarea energiei eoliene in energie mecanica a fost abordata de omenire inca din timpuri stravechi, incepand cu vasele cu panze care se deplasau pe fluvii, mari sau oceane. In paralel apar morile de vant care foloseau rotoare cu panze pentru a transforma energia eoliana in energie mecanica. Primele mori de vant sunt semnalate in jurul anului 200 i.e.n. in Persia pentru macinarea graului. Folosirea acestor mori cu ax vertical s-a raspandit ulterior in toata lumea islamica.

Mai tarziu s-au inventat mori de vant cu ax orizontal, constand din brate de lemn pe care erau fixate panze. Din acele timpuri arhaice se mai gasesc si astazi in functiune modele in insula Creta.

Dupa unele izvoare se pare ca Hammurabi, intemeietorul Babilonului a conceput cu 2000 de ani i.e.n. un imens proiect de irigare a campiilor Mesopotamiei folosind energia vantului.

In jurul anului 640 sunt semnalari potrivit carora califul Omar utiliza morile de vant la pomparea apei. In secolul al XI-lea morile de vant erau utilizate pe scara larga in Orientul Apropiat, de unde au fost aduse in Europa iin secolul al XIII-lea de cruciatii intorsi din Orient. In secolul al XIV-lea, olandezii deschisesera drumul spre imbunatatirea conceptiei morilor de vant, folosindu-le pentru drenarea lacurilor si mlastinilor.

Utilizarea lor era cunoscuta si in Anglia, Suedia, Danemarca, Franta si Rusia.

S-ar putea crede ca morile de vant s-au dezvoltat din morile de apa, care lucreaza similar, principala diferenta fiind fluidul de lucru. Cercetarile insa, dovedesc ca