Măsurarea energiei electrice în c.c și c.a. monofazat

Energetica reprezinta , in momentul de fata , cel mai dinamioc domeniu de activitate. Practic, toate ramurile tehnice, inclusiv cele mai moderne concura la producerea, transportul, transformarea si utilizarea finala a energiei. Inginerul energetician este obligat sa aiba o larga baza stiintifica, care sa-I permita sa se orienteze in multitudinea fenomenelor pe care sa le stapaneasca conducera unui sistem energetic, in ansamblul sau, sau a unei componente a lui, reprezinta I activitate de o complexitate si raspundere accentuata de criza de enrgie, sa mai bine zis a resurselor energetice, care a aparut in ultimii ani.

Instalatiilor energetice li se cer tot mai imperios, un randament mai ridicat si o siguranta in exploatare mai mare.

Pentru obtinerea acestora desigur ca un loc primordial il ocupa conceptia, progresul in domeniul tehnologiilor, aplicarea unor idei inovatoare, dar in acelasi timp trebuie refcunoscuta importanta modului de conducere a exploatarii sistemului energetic respectiv.Exista elabrate numeroase normative tehnice cu privire la metodele de masurare a unor parametri functionali ai instalatiilor energetice.

Lucrarea de fata, isi propune pentru intaia oara sa inmanuncheze cunostintele atat teoretice, cat si practice necesare inginerului energetician in activitatea sa curenta

Masurarile electrice si electronice, in contextul revolutiei stiintifice si tehnice din lumea contemporana, sunt indispensabile in toate ramurile industriei, ca veriga importanta in procesele de productie, in controlul calitatii materiilor prime, a produselor intermediare si finale, in desfasurarea cercetarii in toate domeniile.

Cap.I GENERALITATI PRIVIND

1.1 Procesul de masurare

Masurarea este un proces al carui scop este obitnerea unei informatii cantitative asupra unei marimi, pentru studierea evolutiei unui fenomen(in stiinta) sau pentru luarea unor decizii, prin intervntia omului sau automat(in tehnica).

Ca urmare, se poate considera ca procesul consta in compararea unei marimi de masurat x cu actiunea de acelasi fel a unei marimi xr luata drept referinta.

Marimea de referinta care intervine in procesul de masurare este materialixata sub forma unui obiect numit masura, care printr-una din proprietatile sale reproduce una sau mai multe valori ale marimii masurate. Pentru cunoasterea valorii la randul ei, ea trebuie sa fie masurata cu ajutorul unui etalon care serveste la definirea, materialixarea, consumarea sau reproducerea unitatii de masurare a marimii respective. Cu alte cuvinte, elemental de baza pentru realizarea procesului de masurare il constituie stabilirea unui system de unitati. Pentru definirea unui system cu unitati este nevoie sa se aleaga, in mod arbitrar, marimile care se considera independente si care se numesc fundamentale, in cadrul sistemului dat si in functie de care pot fi exprimate, prin ecuatii de definitii, toate celelalte, numite derivate. Daca sunt alese cele fundamentale si pentru ele. Tot in mod arbitrar, se stabilesc unitatile de masurare, sistemul este complet definit. Faptul ca atat cele fundamentale cat si unitatile lor pot fi alese in mod arbitrar, a generat numar mare de sisteme de unitati care s-au utilizat in decursul istoriei omenirii.

Intr-un process de masurare se porneste de la marimea de masurat , care constituie obiectul masurarii si cum se va face aceasta Avand in vedere cele de mai sus , putem spune ca in procesul de masurare intervin urmatoarele elemente :

- Obiectul masurarii ( ce se masoara ? ) ;

- Mijloacele de masurare ( cu ce se masoara ? ) ;

- Metodele de masurare ( cum se masoara ? ) ;

Scopul masurarii este obtinerea experimentala a unei informatii cantitative asupra anumitor proprietati ale unui obiect sau sistem si exprimarea ei sub o forma adecvata pentru utilizator. Asamblul operatiilor experimentale care se executa in vederea obtinerii rezultatului masurarii constituie procesul demasurare.

Procesul de masurare contine urmatoarele elemente principale: masurandul (marimea de masurat), metoda de masurare, aparatul de masurat si etalonul. In functie de natura, precizia si scopul masurari, aceste elemente au o importanta relativa diferita. Ele determina marea varietate a masurilor in general si a masurilor electrice in particular.

1. Masurandul -nu toate proprietatile unui obiect sau ale unui sistem sunt masurabile. O prima conditie de masurabilitate este ca marimea sa constituie o multime ordonabila, adica o multime in care sa se poata defini relatiile de egal, mai mic si mai mare intre elementele ei.

2. Metoda de masurare -prezenta marimii de referinta (a etalonului), chiar daca unori este mai putin evidenta, esteindispensabila. Se pot deosebi masurari prin comparatie simultana si masurari prin comparatie succesiva.

3. Aparatul de masurat -in general, marimea de iesire depinde nu numai de marimea de intrare, ci si de alte marimi care influenteaza aparatul. Aceste marimi sunt numite marimi de influenta. Cele mai obisnuite sunt marimile caracteristice mediului in care se face masurarea: marimi perturbatoare electromagnetice si marimi proprii obiectului supus masurari.

4. Etalonul -unicitatea si conformitatea masurarilor, in orice loc si la orice moment, reclama un sistem de etaloane care sa asigure: generarea principilor unitati de masura, mentinere acestor unitati de masura si corelarea intre ele a unitatilor demasura. Aceste trei operatii fundamentale in activitatea metrologica se efectueaza in mod corespunzator cu urmatoarele trei categorii de etaloane: de definitie, de conservare si de transfer.

1.2 Unitati de masura

Unitatea de masura este o marime de aceeasi natura cu marimea de masurat , aleasa in mod conventional.

In trecutul indepartat , in tara noastra , oamenii convenisera sa masoare lungimile cu cotul sau prajina , iar capacitatile - cu galeata sau cu vadra. O data cu dezvoltarea stiintei si tehnicii si cu dezvoltarea schimburilor si cooperarilor dintre oameni , a fost necesar ca unitatile de masura sa fie stabilite cat mai precis si sa fie recunoscute de cat mai multi oameni

Unitatile de masura ce se folosesc in prezent au fost stabilite prin conventii internationale , tinandu-se seama de nivelul de cunoastere al omenirii la data stabilirii lor

In acest mod sa ajuns ca S.I sa cuprinda marimi fundamentale: lungimea, masa. timpul, intensitateacurentului electri, temperature, intensitatea luminoasa si cantitatea de substanta. Se remarca tri modalitati de definre a unitatilor fundamentale: pe baza de prototipuri, de proprietati macroscopic ale unor material si de proprietalie atomice cu tendinta de crestere a celor definte atomic.

1.3 Erori de masurare

Experienta de fiecare zi evidentiaza faptul ca masurari exacte nu pot fi efectuate. Intotdeauna ele sunt insotite de un anumit grad de imprecizii, mai mare sau mai mic, in functie de conditii ,care uneori poate masca anumite fenomene conducandu-ne la concluzii gresite, iar alteori poate avea doar o influenta neglijabila asupra nivelului de cunoastere.

Erorile in principal sunt datorateimperfectiunii instrumentelor, metodelor si operatiilor. Aceste trei component pot sa aiba valori foarte diferite si in anumite cazuri concrete unele din ele pot sa lipseasca. De exemplu la aparatele numerice operatorul nu introduce erori de citire.

Dupa natura lor se clasifica in: sistematice, intamplatoare si grosolane.

Erorile sistematice se caracterizeaza prin faptul ca apara de fiecare data la fiecare masurare individuala intr-un mod determinat, in functie de conditii. Prin urmare, daca conditiile nu se modifica, eroril sistematice sunt constant

1) Masurari in energetic

Autori: - Eugen Pop

-Vasile Stoica

-Soner Ciprian

2) Masurai electrice si electronice

Autori: -Edmond Nicolau

-Marian Belis

3) Masurari electrice si electronice

Aurori: - Eugenia Isac