Evoluția pieței asigurărilor din România

PIAȚA ASIGURĂRILOR

1.1 Conceptul de asigurare și piața asigurărilor

Asigurarea este un acord de voință (contract) între două părți: -asigurătorul și asiguratul prin care asigurătorul oferă asiguratului protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurată) în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plății de către asigurat a unei sume de bani numită prima de asigurare.

Asigurarea a apărut odată cu apariția societății umane.Amplificarea în timp a activităților economico-sociale, diversificarea și apariția unor noi obiecte ale asigurărilor, intensficarea efectelor riscurilor cunoscute și emergența unor noi riscuri,au condus la crearea și dezvoltarea pieței asigurărilor.

Piața reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o rețea de relații de vânzare-cumpărare între diferiți agenți economici care sunt, pe de o parte, uniți prin legături de interdependență și, pe de altă parte, se află în raporturi de opoziție, fiecare urmărindu-și propriul interes. Piața semnifică existența unor confruntări între purtătorii cererii și ofertei prin intermediul cărora se determină prețul bunurilor economice ce fac obiectul schimbului.

Operațiile de asigurare se realizează într-un cadru denumit piața asigurărilor. Piața asigurărilor presupune întâlnirea cererii de asigurare, ai cărei purtători sunt persoanele fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări, cu oferta de asigurare, ai cărei reprezentanți sunt organizațiile specializate autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile să desfășoare, sub aspect financiar, o astfel de activitate. Aprecierea situației pieței asigurărilor se poate realiza prin prezentarea unor indicatori cantitativi, care reflectă importanța sectorului de asigurări în cadrul economiei naționale, precum și a unor indicatori calitativi.

1.2 Evolutia pieței asigurarilor din Romania

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane și raspundere civilă desfașurată în România se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani, care poate fi împartita în trei etape distincte:

- Asigurari în perioada 1871 - 1948

- Asigurarile în condițiile economiei planificate 1949 - 1990

- Asigurarile după anul 1991

Prima societate de asigurări a fost înființată prin înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie 1871 și a purtat denumirea „Dacia". Până la acea dată, comerțul de asigurare era exercitat de reprezentanțe ale unor societăți de asigurare austriece, italiene, engleze și maghiare. După doi ani, în 1873, a fost înființată a doua societate de asigurare, „România”, care, în anul 1881 a fuzionat cu „Dacia”, constituindu-se astfel societatea „Dacia - România", care a devenit una dintre cele mai puternice societăți de asigurare din România. A urmat constituirea altor societăți de asigurare, precum: „Generala", în anul 1907, specializată în asigurarea transporturilor maritime de cereale, societatea „Agricola", în anul 1907, care practica asigurări legate de agricultură. în anul 1920 s-a constituit societatea „Steaua României”, care a fuzionat în anul 1922 cu „Ancora”, iar în 1932, a preluat portofoliul românesc al societății „Pheonix" din Viena.

Fenomenul asigurărilor private s-a stins în țara noastră în anul 1948, când au fost naționalizate societățile de asigurare și societățile mutuale și au continuat să funcționeze până la 1 septembrie 1949, când toate acestea au fost dizolvate și lichidate, iar portofoliul și rezervele tehnice au fost preluate de societatea generală sovieto-română de asigurări pe acțiuni, „Sovromasigurarea", înființată în același an. În anul 1953, societatea „Sovromasigurarea" a fost și ea lichidată și în locul ei a luat ființă A.D.A.S., fiind singura instituție de asigurare din România. Așa se face că, în perioada 1949-1990, domeniul asigurărilor a constituit monopolul statului, iar politica acestuia punea accent pe obținerea beneficiilor din activitatea de asigurare și nu pe satisfacerea nevoilor asiguraților.

Monopolul statului pe piața asigurărilor a încetat în decembrie 1990, când, prin Hotărârea guvernului s-a desființat Administrația Asigurărilor de Stat, activitatea acesteia fiind preluată de trei societăți comerciale de asigurări pe acțiuni:

a) Asigurarea Românească S.A., a preluat portofoliul asigurărilor facultative de viață, asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și a altor asigurări;

b) Societatea de Asigurare și Reasigurare Astra S.A. căreia i-au fost transmise asigurările cu participare A.D.A.S. în străinătate și cele aferente asigurărilor și reasigurărilor externe;

c) Carom S.A., care a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor, în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la asigurători din străinătate și în cazurile de daună produse în străinătate de asigurați la societăți de asigurare din țară.

1.3 Caracteristicile pieței asigurărilor

Caracterizarea pieței asigurărilor poate fi făcută și prin compararea cu o piață concurențială considerată perfectă, aperciind măsură în care piață asigurărilor interuneste caracteristicile unei asemenea piețe. Aceste caracteristici sunt:

Omogenitatea produsului Pe piața asigurărilor se comercializează mai multe tipuri de produse sau servicii, și anume asigurări împotriva diferitelor riscuri. Însă un anumit produs nu poate fi înlocuit cu alt produs. Deci omogenitatea produsului se realizează între societăți comerciale de asigurare cu același profil care "vând" același tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiași risc.

Transparența pieței Persoanele fizice și juridice, nefamiliarizate cu problemele asigurărilor, nu conștientizează avantajele ce le oferă un contract de asigurare, ce raport există între prima datorată și indemnizația obținută în caz de sinistru. Pentru a putea alege,este necesară consilierea de către personalul asiguratorului,sau a unui broker specializat.

Atomizarea pieței Pentru că o piață să fie atomizată, ea trebuie să reunească un număr mare de ofertanți și de solicitanți, astfel încât între aceștia să nu aibă loc nici o influență de o manieră sensibilă pentru funcționarea pieței.

Libertatea de intrare- ieșire a participanților pe (și de pe ) piață. Piața asigurărilor nu este o piață închisă, ci una în continuă mișcare, datorită creșterii sau scăderii numărului organizațiilor de asigurare, și este supravegheată de autoritățile publice,mai precis de un organ specializat.

Descentralizarea deciziilor. În esență,limitarea unor decizii ale asigurătorilor vizează menținerea solvabilității asigurătorilor și protejează interesele asiguraților.Deci deciziile asigurătorilor sunt descentralizate, dar trebuie să respecte legislația specifică și avizele organului de supravegherea asigurărilor.

- Bistriceanu, Gheorhe D., "Sistemul asigurarilor din Romania", Editura Economica, Bucuresti, 2002;

- Văcărel, I., Bercea, F. (2007), Asigurări și reasigurări, Expert Publishing House, Bucharest

- Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinica - "Introducere in asigurari", Ed. Tehnica, Bucuresti 2003

Ciurel, V. (2011), Asigurări și reasigurări.O perspectivă globală, Editra RENTROP & STRATON, București

Alte surse:

- www.1asig.ro

https://asfromania.ro/files/asigurari/Analize/Raport%20asigurari%20Q1%202018.pdf

http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC4_2016/Lucrari/L12.pdf

Evolutia pietei asigurarilor in Romania