Europa în sistemul relațiilor internaționale

De asemenea, in unele cazuri se asigura micsorarea temperaturii de functionare a talerului supapei de evacuare printr-o constructie cu gol interior (fig. 1.9, c), care se umple partial cu sodiu sau alte substante. Datorita incalzirii supapei, aceste substante se topesc, iar prin agitarea lor la deplasarile supapei asigura egalizarea temperaturii supapei, evitind supraincalzirea talerului.

Unele elemente dimensionale ale supapei sint date in tabelul 1.1.

Tabelul 1.1 Elemente dimensionale ale supapei

Dimensiunea caracteristica Relatia

Diametrul mare al talerului d:

-- pentru supapa de admisiune

--Marile monarhii ale epocii moderne, dupa constituirea si consolidarea lor, si-au indreptat privirile afara, cautand sa-si mareasca teritoriile si puterea pe seama statelor mai slabe; in consecinta, impotriva tendintelor expansioniste ale cate unei mari puteri, ,,care ameninta sa rupa raportul de forte dintre puterile concurente" a fost adoptata si ridicata la rang de principiu, in practica relatiilor internationale, ideea de echilibru.

Consecinta fireasca a acestei noi politici a dus la intensificarea legaturilor intre partile interesate, fapt reflectat direct asupra ambasadelor permanente. Constatam astfel, ca din instinctiva si empirica, cum se manifestase in secolul al XV-lea la statele italiene, politica de echilibru devine, in veacul al XVII-lea, rationala, ceea ce determina ca ea ,,sa se ridice la inaltimea unei reguli de drept, capabila sa domine relatiile internationale, ambitioasa sa rezolve si chiar sa previna conflictele fortei brutale".

Adoptarea politicii de echilibru, ,,piatra unghiulara a politicii si ideea dominanta in toata istoria moderna", s-a facut din dorinta de a asigura Europei un anumit grad de securitate colectiva. In secolele al XVI-lea si al XVII-lea, ea a urmarit, cu predilectie, sa bareze drumul monarhiei universale, dar odata cu intrarea, in veacul al XVIII-lea, a Prusiei si Rusiei in randul marilor puteri, ea se deformeaza si dintr-o coalitie defensiva a statelor amenintate de o mare putere devine un sistem de ocupare a noi teritorii, cuceririle Imperiului habsburgic, ale Marii Britanii, ale Prusiei si Rusiei, fiind rodul unei politici egoiste si ambitioase. Pana la inceputul secolului al XIX-lea, principiul echilibrului, ce dominase viata politica fara nici o concurenta timp de doua veacuri, s-a confruntat cu o noua idee, principiul nationalitatilor, pe care Napoleon al III-lea (1852-1870), a incercat, intr-o anumita masura, sa o puna in practica; principiul nationalitatilor va triumfa de-abia la sfarsitul primului razboi mondial.

In a doua jumatate a secolului trecut, ideea de echilibru a fost dublata de asa-numita ,,raspundere colectiva", prin care se intelegea supravegherea de catre marile puteri a comportamentului statelor mici si mijlocii, pentru asigurarea pacii intre ele si ,,prevenirea transformarii crizei dintre micile puteri intr-o criza intre marile puteri", iar ,,in acest cadru dreptul de interventie reprezenta un principiu general acceptat."

Ultima faza a evolutiei diplomatiei europene, caracterizata prin congrese si conferinte, marcheaza - dupa parerea majoritatii specialistilor - inceputul diplomatiei moderne.

Congresele de pace din Westfalia (1643-1648), de la Munster si Osnabruck (Westfalia), sunt primele congrese diplomatice in adevaratul sens al cuvantului, nu atat datorita formei procedurale, duratei sau caracterului lor de importanta solemnitate, ci mai ales datorita negocierilor multilaterale si simultane, acordul tradus prin texte si inaugurarea unei paci durabile. Pacea a consacrat teoria echilibrului puterilor, viata internationala intrand sub imperiul unor noi legi politice, care, cu unele intreruperi vor domina popoarele pana la aparitia legii natiunilor. Se poate deci afirma ca: Fata de caracterul mai mult cutumiar al intrevederilor internationale se accentueaza acum, cu o spontaneitate uimitoare, credinta in puterea obligatorie a tratatelor de pace, garantii sigure pentru vremuri mai bune. Mai putin este recunoscuta suveranitatea statelor, caracterul lor independent, cel putin cand este vorba de aspectele lor internationale. In schimb, principiul egalitatii statelor ajunge acum la apogeul sau.

Echilibrul european a primit valente de principiu fundamental pe care se baza sistemul international european. Echilibrul era realizat raporturile intre cele sapte puteri, doua in vestul continentului, trei in centrul sau si doua in est: Anglia (din sec. al XVIII-lea, Marea Britanie), Franta, Prusia, Austria, Piemontul, Rusia si Turcia. In jurul lor gravitau celelalte state mijlocii si mici, care isi promovau interesele nationale cu ajutorul protectorului-putere. De fiecare data cand o putere incerca sa rupa acest echilibru, celelalte interveneau prin mijloace diplomatice sau prin forta armelor, pana la restabilirea echilibrului. Cel mai tipic exemplu de lupta pentru dominatie, impotriva echilibrului european, a constituit-o epoca napoleoniana, cand Franta si-a infrant adversarele, intinzandu-si stapanirea sau influenta intre Niemen si Atlantic, inclusiv Peninsula Iberica. Timp de 20 de ani, puterile europene au organizat coalitie dupa coalitie, pana in 1815, cand au reusit sa-l infranga pe ,,zeul razboiului" si, in cadrul Congresului de la Viena, sa restabileasca echilibrul european, conceput ca un concert al unei orchestre, in cadrul careia fiecare putere interpreta partitura sa, orice abatere insemnand compromiterea piesei. Acest ,,concert european" si-a mentinut cei sapte interpreti pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand pe scena relatiilor internationale apar trei noi mari actori, care vor conduce la mutatii importante.

Echilibrul european a fost mentinut si in situatiile in care o putere, aflata intr-un declin de doua secole, Turcia, era in pericol sa se prabuseasca, situatie in care influenta, teritorii si putere ar fi fost preluate de cealalta putere din estul Europei, Rusia, ceea ce ar fi rupt echilibrul european si ar fi oferit Imperiului tarist o forta pe care celelalte puteri ale Europei nu ar fi mai putut-o controla. Asemenea situatii au fost in razboaiele dintre Turcia si Rusia din anii 1827-1828 si 1853-1856 (al ,,Crimeei"), cand Marea Britanie si Franta au intervenit prompt si au salvat Turcia si echilibrul european de la prabusire.

Criza prelungita a Imperiului otoman, in paralel cu lupta popoarelor aflate sub dominatia sultanului si eforturile Austriei si Rusiei de a pune stapanire pe influenta si teritoriile pe care Turcia le pierdea an de an, constituie in istoria relatiilor internationale problema orientala.

In a doua jumatate a sec. al XIX-lea, apar trei noi mari puteri mondiale. In Europa, Germania si-a realizat unificarea national-statala, dupa victoria zdrobitoare in razboiul impotriva Frantei (1870-1871), schimband radical raportul de forte si modificand componenta puterilor aflate intr-un echilibru devenit tot mai fragil.

Germania, dupa victoria in razboiul impotriva Frantei, din anii 1870-1871, a devenit prima putere politica, militara si economica a Europei. Unificarea tarii a catalizat economia, ca si toate energiile, ambitiile si orgoliile natiunii germane. Personalitati pentru supapa de evacuare

Diametrul canalului dc

Lungimea fatetei b

Grosimea talerului t

Raza de racordare la tija rg

Diametrul tijei 8:

-- supapa actionata indirect

-- supapa actionata direct"

Lungimea supapei l

inaltimea maxima de ridicare hmax (0,42-0,50)2)*

(0,40-0,45(2) 0,865 d

(0,05-0,12)tfc (0,08-0,12)^ (0,25-0,35)di

(0,16-0,26)^ (0,16-0,25)rfe (2,50-3,50)d,, (0,18-0,30)dc

Pentru a se realiza o uzura uniforma a supapei si a scaunului, pre?cum si pentru uniformizarea temperaturii, s-au introdus in ansamblul fixarii arcului de supapa diverse sisteme care sa determine rotirea supa?pei in timpul functionarii.

Ghidul supapei are rolul de a conduce supapele in miscarea lor alter?nativa si totodata de a Usura racirea acestora; are forma unor bucse (v. fig. 1.7) confectionate din fonta cenusie sau bronz, care se preseaza

10

sau se freteaza in corpul chiulasei (stringerea este de 0,003 0,005 din diametrul exterior).

Jocul dintre tija supapei si ghid, pentru a usura evacuarea caldurii, trebuie redus la minim, fara insa a determina aparitia gripajelor (se accepta ja=0,005 0,01 mm pentru admisiune si ;'ei)-=0,008 0,012 mm pentru evacuare),

Scaunul supapei poate fi alezat direct in chiulasa, pentru chiulase din fonta, sau poate fi o piesa separata in forma de inel, care se freteaza in cazul chiulaselor din aliaje de aluminiu. Stringerea variaza in limitele 0,045 0,155 mm.

Materialele utilizate la confectionarea scaunului sint fonta speciala refractara, bronz de aluminiu, otel refractar, caracterizate prin rezistenta mare la coroziune si duritate ridicata la temperaturi inalte.

Prin depunerea unui strat de stelit pe suprafata conica a scaunului, durabilitatea sa creste de 3--4 ori.

Arcurile de supapa mentin supapa pe scaun mai ales in cursul proce?selor de schimbare a gazelor si preiau forta de inertie care ar perturba legatura dintre cama si supapa.

Arcurile de supapa cel mai frecvent utilizate sint arcurile spirale cilindrice sau tronconice cu pas constant sau variabil (fig. 1.10, a), con?fectionate din sirma de otel aliat cu Cr, V, Ni, Mn, avind 7 si 14 spire. Pentru a micsora dimensiunile arcurilor, se monteaza doua sau, mai rar, trei arcuri concentrice.

La unele constructii se folosesc arcuri de incovdiere sau arcuri bara de torsiune, permitind micsorarea lungimii tijei supapei (fig. 10, b, c).

La motoarele de turatie foarte ridicata, pentru a preveni desprin?derea supapei de pe cama in functionare, se utilizeaza comanda supapei fara arcuri cu doua came (comanda desmodromica).

Fixarea arcurilor la capul tijei supapei se poate realiza prin proce?

deele reprezentate in figura 1.11. r ' >o

Asamblarea discului de fixare a arcului pe coada supapei se poate realiza prin semiconuri de fixare (fig. 1.11, a, o), prin stifturi (fig. 1.11, c),

11

?

.

.

Fig. 1.11. Fixarea arcului.

sau, in cazul actionarii directe a supapelor, prin insurubare si asigurare cu ajutorul unor sigurante (fig. 1.11, d, e).

1.1.3.2. Constructia organelor de actionare a supapei

Miscarea comandata de camele arborelui cu came se transmite la supape, prin intermediul unui lant de organe.

Arborele de distributie 1 (fig. 1.12) are functia de a asigura comanda deschiderii si inchiderii supapelor, putind actiona in acelasi timp si alte organe, ca: pompa de ulei, ruptorul-distribuitor si pompa de benzina. El se sprijina in bloc-carter pe fusurile a intre care se gasesc camele de admisie Ca, camele de evacuare Ce, dantura b pentru antrenarea altor organe si excentricul pompei de benzina d.

Arborele se executa prin turnare din fonta sau prin forjare din otel.

Suprafetele active ale camelor si fusurilor se trateaza termic pentru marirea duritatii, inainte de operatiile de rectificare finale.

Pozitia camelor este bine determinata in raport cu axa canalului de pana.

Pentru arborii amplasati pe chiulasa

Angelsdorf, Wilhelm von, Imperialismul noii ordini mondiale, Editura Samizdat, Bucuresti, 2000.

Bauwens, W., Reychler L., Arta prevenirii conflictelor, Editura Monitorul Oficial, Bucuresti, 1996.

Badescu, Ilie, Dungaciu, Dan, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floare Albastra, Bucuresti, 1995.

Bonciog, Aurel, Drept diplomatic, Editura Paideia, Bucuresti, 1997.

Breton (Le), Jean-Marie, Les relations internationales depuis 1968, Nathan, Paris, 1983.

Brown, Lester R., Flavin, Christopher, French, Hilary, Starea lumii 2000, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.

Cooper, Milton William, Partea nevazuta a lumii. Societati secrete, Iasi, 1998.

xxx Das Grosse Lexikon der Geschichte, Vol. I-III, Wilhelm Heyne Verlag, Munchen, 1976.

Danescu, George, Postfata si Tablou cronologic, la lucrarea Garaudy, Roger, Miturile fondatoare ale politicii israeliene, Editura ALMA TIP, Oradea, 1998.

Filip, Teodor, Razboiul parapsihologic impotriva Romaniei, Editia a II-a, Craiova, 1998.

Garaudy, Roger, Miturile fondatoare ale politicii israeliene, Editura ALMA TIP, Oradea, 1998.

Garz, Florian, NATO: Globalizare sau disparitie? De la Razboiul Rece la pacea pierduta, Bucuresti, 1995.

Helsing, Jan van, Organizatiile secrete si puterea lor in secolul XX, Vol. I si II, Oradea, 1999.

Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Bucuresti, 2000.

Huntzinger, J., Introduction aux relations internationales, Seuil, Paris, 1986.

Jean, Carlo, Geopolitica, Laterza, Bologna, 1996.

Jensen, K.M., Falkner, E.P. Eds., Morality and Foreign Policy, Washington, D.C., 1991.

Jones, Walters, The Logic of International Relations, Longman, New York, 1997.

Jordan, Bernd, Lenz, Alexander, 100 de personalitati ale secolului. Politicieni, Editura All, Bucuresti, 2000.

Kaplan, Robert D., Anarhia care va veni spulberand visele ulterioare razboiului rece, Editura Antet, Bucuresti, 2002.

Kauffer, Remi, Corporatiile americane in lupta contra Europei, Editura Incitatus, Bucuresti, 2002.

Kissinger, Henry, Diplomatia, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1999.

Loftus, John, Mark Aarons, Razboiul secret impotriva evreilor, Iasi, 1998.

Lupu, Corvin, Probleme ale integrarii europene. Organizatii internationale. Aspecte ale politicii Romaniei de integrare euro-atlantica, Editura ,,Alma Mater", Sibiu, 2000.

Lupu, Corvin, Teoria relatiilor internationale, Editura ,,Alma Mater", Sibiu, 2002.

Lupu, Corvin, Romania, Axa si Aliatii, Editura ,,Alma Mater", Sibiu, 2003.

Mac Donald, Andrew, Caietele lui Turner. Ce veti face cand va vor lua armele ?, Editura Samizdat, Bucuresti, 2000.

Malita, Mircea, Diplomatia, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.

xxx Meyers Kleines Lexikon, Geschichte, Mannheim-Wien-Zurich, 1987.

Millon-Delson, Chantal, Statul subsidiar, Editura Efes, Cluj-Napoca, 2002.

Packard, George L., Cine conduce America ?, Editura Antet XX Press, Bucuresti, 2001.

xxx Reprezentantele diplomatice ale Romaniei, Vol. I (1859-1917) si Vol. II (1911-1939), Editura Politica, Bucuresti, 1967 si 1971.

Smeu, Georgeta, Dictionar de Istoria Romanilor, Bucuresti, 1997.

Smith, Edward C., Zurcher, Arnold C., Dictionary of American Politics, New York Barnes and Noble, 1968.

Vese, Vasile, Adrian Ivan, tratatul de la Nisa, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.

Volkoff, Vladimir, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Bucuresti, 2001.

Wallerstein, Im., Sistemul mondial modern, Vol. I-IV, Editura Meridiane, Bucuresti, 1992, 1993.

II. Istoria conflictelor

Bardeche, Maurice, Nurnberg. Dictat ideologic pentru stapanirea lumii, Bucuresti, 2000.

Churchill, Winston, Al doilea razboi mondial, Vol. I, II, Bucuresti, 1997.

Ciachir, Nicolae, Gheorghe Bercan, Diplomatia europeana in epoca moderna, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.

Durandin, Catherine, CIA in razboi, Editura Incitatus, Bucuresti, 2003.

Farmer, Alan, Marea Britanie si politica coloniala, Vol. I (1919-1939), Editura ALL, Bucuresti, 1996.

Garz, Florian, Iugoslavia in flacari, Bucuresti, 1993.

Ionescu, Mihail E., O istorie traita: Relatiile internationale, 1990-1995, Editura Modelism, Bucuresti, 1996.

Kennedy, Paul, Cresterea si descresterea Marilor Puteri, Bucuresti, 1993.

La Feber, Walter, America, Russia and the cold War, London, 1992.

Loftus, John, Mark Aarons, Razboiul secret impotriva evreilor, Iasi, 1998.

Lupu, Corvin, Relatii diplomatice intre Romania si SUA, Casa de Presa si Editura ,,Tribuna", Sibiu, 1999.

Mastny, Vojtech, The Cold War and Soviet Insecurity. The Stalin Years, Oxford University Press, 1996.

Mearsheimer, John J., Tragedia politicii de forta. Realismul ofensiv si lupta pentru putere, Editura ANTET XX PRESS, Bucuresti, 2003.

Nedelea, Marin, Istoria Romaniei in date: 1940-1995, Bucuresti, 1997.

Nistor, Ioan Silviu, Romanii in al doilea razboi mondial, Cluj-Napoca, 1996.

Nixon, Richard, Cuba, Castro and John F. Kennedy, in "Reader's Digest", noiembrie 1964.

Prados, John, Razboaiele secrete ale presedintilor, Iasi, 1998.

Popa, Marcel D., Matei, Horia C., Mica enciclopedie de istorie universala, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.

Potemkin, V. P., Istoria diplomatiei, Editia II, Vol. I, editura Stiintifica, Bucuresti, 1962.

Prouty, Fletcher L, J.F.K, Bucuresti, 1996.

Ratiu, Gheorghe, Raze de lumina pe carari intunecate, Bucuresti, 1996.

III. Gestionarea conflictelor. Tratate de pace

Badalan, Eugen, Teodor Frunzeti, Forte si tendinte in mediul de securitate european, Editura Academiei Fortelor Terestre ,,Nicolae Balcescu", Sibiu, 2003.

Berejkov, Valentin, A la conference de Teheran, in ,,Historia Magazine", 2-e guerre mondiale, nr. 66/1969.

Gheorghe, Gheorghe, Tratatele internationale ale Romaniei (1939-1965), Bucuresti, 1983.

Loghin, Leonida, Mari conferinte internationale (1939-1945), Bucuresti, 1989.

Loth, Wilfried, Impartirea lumii. Istoria Razboiului Rece (1941-1955), Bucuresti, 1997.

Mee, Charles L, Potsdam, le sort du monde, Paris, 1976.

Nicolaescu, Gheorghe, Gestionarea crizelor politico-militare, Editura Top