Etape în Evoluția Integrării Europene

Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au format doua opinii diametral opuse cu privire la cooperarea europeana:

o Prima consta in a realiza o simpla zona vasta de liber schimb prin eliminarea barierelor vamale si a altor restrictii din calea schimburilor reciproce.

o A doua opinie presupunea constituirea unei uniuni economice, a carei prima etapa ar fi fost "afirmarea unei personalitati proprii prin realizarea unei uniuni vamale", opinie aflata intr-o dubla divergenta fata de prima: privind supranationalitatea si privind deschiderea catre restul lumii occidentale.

Ca urmare a acestor doua conceptii diferite, Europa Occidentala s-a scindat in doua:

- tarile care au semnat la 4 ianuarie 1960 la Stockholm Conventia de creare a Asociatiei Europene a Liberului Schimb (Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia);

- tarile care au format Comunitatea Economica Europeana (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg).

Comunitatea Economica Europeana

Proiectul Comunitatii Economice Europene era mult mai ambitios decat AELS ( Asociatia Europeana a Liberului Schimb) vizand ca scop final uniunea politica, desi fara precizari in acest sens. Nu era inca timpul si europenii mai esuasera incercand sa unifice Europa prin politic.

Prin Tratatul de la Roma privind crearea Comunitatii Economice Europene, tarile semnatare isi propuneau ca, prin stabilirea unei piete comune si prin apropierea progresiva a politicilor lor economice, sa promoveze dezvoltarea armonioasa a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii, o expansiune continua si echilibrata, o crestere stabila, o ridicare accelerata a nivelului de viata si relatii mai stranse intre statele membre.

Se disting traditional cinci niveluri de integrare:

1. Zona de liber schimb

Aceasta este o zona in interiorul careia taxele vamale si restrictiile cantitative pentru schimburi (contingente) au fost suprimate (de exemplu A.E.L.S. a fost creata in 1960 sau A.L.E.N.A.=Acordul Nord-American de Comert Liber) intre Canada, S.U.A. si Mexic creata in 1994.

Produsele din zona pot circula liber si fara restrictii cantitative in interiorul zonei fara sa suporte taxe vamale la trecerea frontierelor interne ale zonei.

In Comunitate drepturile de vama au fost suprimate progresiv intre 1957 si 1968.

Dezavantajul este ca intr-o asemenea zona exista fenomenul deturnarii traficului de marfuri pentru ca anumite produse originare din tari terte nu fac decat sa tranziteze prin tarile zonei care practica slabe drepturi de vama, pentru a profita de regimul de taxare la frontiera cel mai favorabil.

Pentru a evita aceste deturnari de trafic a fost necesara trecerea la stadiul urmator al integrarii: Uniunea vamala.

2.Al doilea stadiu al integrarii: Uniunea vamala

Se vorbeste despre uniune vamala cand statele in cauza au eliminat drepturile vamale si contingentele nu numai intre ele, dar au si creat un tarif vamal (sau tarif exterior) comun si o politica comerciala comuna.

Tariful vamal comunitar se calculeaza stabilind media aritmetica a tarifelor aplicate in teritoriile vamale pe care le cuprinde Comunitatea. Primul tarif vamal comun a fost stabilit in 1968 si este revizuit periodic.