Dezvoltarea regională a României

Politica de dezvoltare regionala reprezinta o componenta esentiala a procesului de reforma in Romania, avand drept scop principal diminuarea dezechilibrelor economice si sociale acumulate, preintampinarea aparitiei unor noi dezechilibre si sustinerea dezvoltarii generale durabile a tuturor regiunilor tarii.

Aceasta politica a fost introdusa in Romania in anul 1998. Pana la acea data, Romania nu si-a formulat in mod clar o politica de dezvoltare regionala, desi guvernele au actionat in acest sens prin diverse politici macro-economice si sectoriale. Astfel, au existat programe specifice de dezvoltare a unor zone sever dezavantajate, cum ar fi Muntii Apuseni, Delta Dunarii sau judetele Botosani, Giurgiu si Vaslui

Odata cu inaintarea in reformele necesare tranzitiei catre o economie de piata functionala, precum si in contextul cerintelor pe care Romania trebuie sa le respecte pentru a putea adera la Uniunea Europeana, s-a conturat necesitatea adoptarii de catre Romania a unei politici de dezvoltare regionala eficienta si clara, ca element nou si important al strategiei de reforma, care sa fie benefica nu numai pentru regiunile mai putin dezvoltate, ci si pentru dezvoltarea socio-economica a tarii, in general. Astfel, in perioada 1996-1998, Comisia Europeana si Guvernul Romaniei au dezvoltat programul Phare pentru politica de dezvoltare regionala care a avut ca obiective, pe de o parte, constientizarea factorilor responsabili si a publicului larg asupra dezvoltarii regionale in Romania, iar pe de alta parte, propunerea unui model de dezvoltare regionala propriu Romaniei, pe baza unei analize detaliate a situatiei existente, precum si a cadrului istoric

si cultural specific.

Astfel, studiul "Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in Romania", elaborat in anul 1997 in cadrul mentionatului program Phare, a propus un model concret de abordare a dezvoltarii regionale, conturand principiile, obiectivele, instrumentele si institutiile necesare promovarii unor politici in acest domeniu. In perioada urmatoare, 1997-1998, unitatile administrativ-teritoriale organizate la nivel judetean s-au asociat in mod voluntar, conturandu-se opt regiuni de dezvoltare propuse in studiul mentionat si infiintandu-se agentiile de dezvoltare regionale corespunzatoare.

Cadrul juridic al dezvoltarii regionale a inceput sa se formuleze si el incepand cu 1998 cand a fost adoptata Legea nr. 151/98 privind dezvoltarea regionala in Romania, lege care defineste principiile, obiectivele, competentele, instrumentele si institutiile necesare promovarii politicii in domeniu.

Aceasta este completata de o serie de alte legi, ordonante si hotarari de guvern, prin care sunt create sau reglementate mecanismele de implementare a politicii regionale. Capitolul de negociere aferent a fost deschis in 2002 si stabileste criteriile ce trebuiesc indeplinite de Romania in perspectiva aderarii la UE si a eligibilitatii pentru FS si Fondul de Coeziune, respectiv acquis-ul comunitar si modalitatile de implementare. Spre deosebire de alte capitole de negociere, acquis-ul de dezvoltare regionala nu defineste modul in care trebuie create structurile specifice de implementare a cerintelor comunitare ci doar mentioneaza care sunt acestea si lasa acest lucru in sarcina Romaniei. Astfel, desi acquis-ul comunitar nu trebuie transpus, Romania trebuie sa creeze un cadru legislativ corespunzator, care sa permita implementarea prevedirilor specifice domeniului. Daca documentul de baza al dezvoltarii politicii regionale nationale conform standardelor si cerintelor comunitare este Documentul de pozitie acesta este completat de Parteneriatul pentru Aderare -semnat in 1998 si actualizat ultima data in 2003, in urma desprinderii Romaniei si Bulgariei de celelalte tari candidate ale Europei Centrale si de Est (ce au aderat in 2004, spre deosebire de 2007-data stabilita pentru Romania), si de Foia de parcurs pentru Romania (si Bulgaria) - elaborata in acelasi context. Monitorizarea si evaluarea progreselor efectuate este prezentata in rapoarte anuale, atat ale Romaniei cat si ale Comisiei Europene, iar prioritatile si sugestiile continute de acestea sunt reflectate prin elaborarea Planurilor Nationale de Dezvoltare (de catre Romania).

Conform cerintelor de aderare la UE asa cum apar ele in documentele corespunzatoare, realizarile Romaniei in vederea aderarii trebuie sa demonstreze:

- existenta unui cadru legislativ corespunzator celui comunitar;

- organizarea teritoriala similara celei comunitare;

- capacitatea de programare;

- capacitatea administrativa;

- capacitatea de gestiune financiara si bugetara;

Ca exercitiu de pregatire in indeplinirea acestor criterii sta accesul la instrumentele de preaderare (Phare, ISPA si SAPARD) care reprezinta echivalentul fondurilor de solidaritate pentru tarile in curs de aderare.

Dat fiind ca politica de dezvoltare regionala reprezinta un asamblu de masuri guvernamentale ce au drept scop sprijinirea cresterii economice si imbunatatirea conditiilor de viata, prin valorificarea efiecienta a potentialului regional si local, obiectivele sale principale au in vedere:

- diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata), si prevenirea crearii de noi dezechilibre;

- pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de intregrare in structurile UE si de acces la FSsi de coeziune;

- integrarea politicilor sectoriale la nivel regional si stimularea cooperarii interregionale (interne si internationale) in vederea dezvoltarii economice si sociale durabile.

Aceste obiective sunt realizate in practica prin adoptarea de masuri si strategii, finantarea de proiecte si prin diverse programe, toate acestea insa fiind dezvoltate pe baza unui set de principii ce stau la baza elaborarii si aplicarii lor, dupa cum urmeaza:

- principiul descentralizarii procesului de luare a deciziei, prin trecerea de la nivelul central/guvernamental la cel regional;

- principiul parteneriatului, prin crearea si promovarea de parteneriate intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

- principiul planificarii, in vederea atingerii obiectivelor stabilite;

- principiul co-finantarii,adica obligativitatea contributiei financiare a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Aceste principii nationale cu exclud si nu sunt contradictorii principiilor ce stau la baza functionarii politicii structurale la nivel comunitar, adica: principiul programarii, principiul parteneriatului, principiul aditionalitatii si principiul monitorizarii, controlului si evaluarii; dimpotriva, ele subliniaza directionarea politicii nationale inspre pregatirea accesului la instrumentele financiare ale politicii comunitare de dezvoltare regionala.

Unitatea de implementare a politicii de dezvoltare regionala la nivel teritorial este reprezentata de regiunea de dezvoltare, o astfel de regiune fiind constituita prin asocierea benevola a unor judete vecine, fara a fi o unitate admnistrativ teritoriala si fara a avea personalitate juridica.Au fost astfel constituite urmatoarele 8 regiuni de dezvoltare:

Regiuni de dezvoltare in Romania

- http://www.euractiv.com

- http://europa.eu.int/comm/dgs/regional_policy/index_en.htm

- http://www.mie.ro

- http://www.europa.md/rom/infto/2534

- Ghidul actorilor dezvoltarii regionale editat de: Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta Euro Info Centre RO822

- http://www.aor.ro