Comunicare organizațională

Relatiile interpersonale sunt interactiuni psihologice desfasurate pe fondul unui schimb de mesaje care mediaza raporturile umane. Datorita complexitatii fenomenului comunicational acesta a suportat de-a lungul timpului abordari din perspective teoretice diferse.

Astfel, teoriile informationale abordeaza comunicarea interpersonala din punctul de vedere al ciberneticii si teoriei generale a sistemelor. Comunicarea este vazuta ca un proces bilateral de transmitere si receptie de informatie, in care sunt implicate patru componente principale: emitatorul, receptorul, limbajul si canalul de comunicare. Fiecare din aceste componente poate fi caracterizat prin diversi parametri functionali: capacitatea de stocare si pelucrare a informatiei, viteza de transmitere si receptionare a mesajului, flexibilitatea si adecvarea limbajului, perturbatiile aparute in comunicare etc.

Teoriile constructiviste privesc fenomenul comunicarii ca un proces de co-elaborare a realitatii. In aceasta teorie se vorbeste de contract comunicativ, situatie potential comunicativa, intra si interlocutori, interlocutiune, validarea mesajului, influenta prin comunicare. In cadrul acestei orientari teoretice s-au evidentiat cateva aspecte importante ale procesului comunicarii: personalizarea exprimarii - interlocutorii nu se exprima niciodata la fel, chiar daca informatiile si limbajele disponibile sunt echivalente; activitatea de codare-decodare - care explica modul in care are loc elaborarea progresiva a structurilor de semnificatii din comunicare, printr-un proces de traducere, constructie, resemnificare si acord al reprezentarilor interlocutorilor; nivelurile de elaborare discursiva a mesajelor - care demonstreaza faptul ca mesajele apar structurate pe mai multe niveluri semantice, permitandu-se controlul situatiei comunicative si ghidarea comportamentului partenerului.

Teoriile semiotice pun accentul pe structura si functiile limbajului. Aici se vorbeste despre limba ca sistem complex de comunicare sociala, produs al evolutiei unei comunitati si limbaj ca sistem natural sau conventional de semne, semnale sau simboluri. Comunicarea presupune, din aceasta perspectiva, punerea in legatura a doua universuri semantice, buna functionare a procesului fiind in dependenta de compatibilitatea limbajelor utilizate de interlocutori.

Aurelian Bondrea, Societate, comunicare si valori (I), Opinia nationala nr. 86/20 martie 1995

I. Buruham, "The managerial revolution", New York, 1941

Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European, 1999

Mihai Florescu, Stiinta si Filosofie: cunoastere-gandire-comunicare, revista de filosofie, Bucuresti, Editura Academiei Romane, nr. 6, 1994

I. Petrescu, Management, Ed. Holding Reporter, Bucure[ti, 1991

Peter Drucker, Management, Tasks, Responsabilities, Practice", New York, 1973

Maier N.R.F., "Prise collective de decision et direction des groupes", Paris, Edition Hommes et Techniques, 1964

Wilbur Schram, Process and Effects of Mass Communication, 1995

Bruno Wurtz, Confruntari contemporane pe tema viitorului, Timisoara, Editura Facla, 1990

N. Udroiu, Gutenberg sau Marconi?, Bucuresti, Editura Albatros, 1981

M. Ilombi, L'information bloquee, Cabay Libraire-Editeur, Louvrain la Neuve, 1984

H. A. Simon, The New Science of Management Decision, Prentice Hall, New Jersey, 1977

A. Moles, Sociodinamica culturii, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1976

John Mole, Colaboreaza eficient cu strainii, Ghid european de comportament in afaceri, Editura Humanitas, colectia Practic, Bucuresti, 2001

Prof. univ. dr. Leonica Popescu, Resurse umane, comportament si management, Editura CIMER*ES, Bucuresti, 2001