Impactul Exploatării Petrolului asupra Ecosistemelor

ARGUMENT

Calitatea mediului este o notiune complexa ce cuprinde numeroase aspecte ale roaportului om-natura. Utilizand acest termen se are in vedere, in general, atat potentialul productiv al mediului, cat si modul in care viata si sanatatea oamenilor ca si diverse obiective social-economice, pot fi afectate de factori naturali, nefavorabili sau de consecintele unor activitati economice ce declansaza procese de degradare sau duc la poluarea mediului.

Problema calitatii si a protectiei mediului a intrat in actualitate pe masura ce omenirea a devenit constienta de necesitatea conservarii si utilizarii cat mai constiente a mediului si de supravegherea sinaptica a modificarilor aduse calitatii lui.

Mijloacele de lupta impotriva poluarii cu petrol sunt dificile si pana in prezent ineficiente, practiv datorita complexitatii situatiilor in care apar. In cazul deversarilor in mare sau in ape dulci, situatia se complica si prin faptul ca in prezenta detergentilor, produsele petrolifere sunt emulsionate ceea ce sporeste si mai mult penetrabilitatea si consecintele negative. Deaceea tratarea cu detergentii a petrolului deversat in ape nu mare eficienta. Eficient ar fi prevenirea deversarilor si o mare grija in manipularea produselor petrolifere.

Deversarile de petrol au efecte dramatice asupra ecosistemelor marine, ca urmare a expunerii organismelor vii la compusii chimici. Poluarea cu petrol afecteaza in mod deosebit specii ca pasarile mari si mamiferele acvatice, care traiesc la suprafata apei.

De-a lungul timpului, catastrofele ecologice provocate de deversarile masive de petrol au fost mai mult decat numeroase. Surprinse pe mare de furtuna, petrolierele si-au pierdut busola ori au fost avariate, prin ciocnire accidentala, de alte vase aflate pe mare, lasand in urma lor pete imense, care nu au mai putut fi sterse, uneori, ani in sir.

Petrolul, care este insolubil in apa si mult mai usor decat aceasta, nu a putut fi strans, uneori, din cauza furtunilor puternice, care nu au permis accesul barjelor de salvare la vasele avariate sau, pur si simplu, statele riverane zonelor maritime in care s-au produs accidentele nu au fost pregatite pentru a face fata catastrofelor. In cazurile fericite, petrolul a putut fi impiedicat sa nu ajunga la mal prin iscusinta marinarilor care au reusit, in timp util, sa recupereze si sa stocheze in rezervoarele neafectate, aflate pe vas, o mare parte din combustibilul scurs in momentul accidentarii. Cu toate acestea, titeiul nerecuperat, ramas la suprafata apei, se intinde rapid si formeaza o patura uleioasa, destul de groasa, care pluteste multa vreme in larg, afectand fauna si flora din preajma.

CAPITOLUL I

1. ORGANIZAREA ECOSISTEMELOR

Ecosistemul sau sistemul ecologic este unitatea organizatorica si functionala fundamentala a ecosferei. Conceptul de ecosistem a fost introdus in stiinta dupa ce ecologia se constituise in ramura de sine statatoare a biologiei, de catre botanistul englez A.G. Tanslez.

El este format din combinatii de sisteme vii si nevii pe un areal specific al scoartei pamantului. Poseda stabilitate relativa in timp, o circulatie interna a substantei, energiei si informatiei, cu tranformarea si acumularea de substanta si energie. Sistemele nevii reprezentate de elemente ale mediului fizico-chimic local, climatic, geofizic, cosmic formeaza biotopul.

Sistemele vii constand in populatii de plante, animale si bacterii formeaza biocenoza. Biotopul si biocenoza ca parti reunite in ecosistem devin indivizibile. Ecosistemul poseda calitati proprii de sistem si nu sume ale partilor. El integreaza viata si mediul intr-un tot unitar. Compozitia si fizionomia lui sunt date de conexiunile existente intre biotop si biocenoza.

In cadrul unui ecosistem se diferentiaza: structura organizatorica si functionala, structura spatiala, dinamica si succesiunea ecologica.

Ecosistemul fiind o structura functionala, functionalitatea lui rezultand din relatiile dintre speciile care il compun, cat si din interactiunile acestora cu factorii abiotici. Scopul ecosistemului este de a antrena energia solara si substantele nutritive in circuitul biologic, pentru a fi transformate in substantele organice ce alcatuiesc indivizii populatiilor din biocenoza. Astfel, ecosistemul este o unitate productiva de substanta organica ce se materializeaza in organismele ce populeaza biotopul respectiv.

1.1. PARTILE COMPONENTE ALE ECOSISTEMELOR

In fiecare ecosistem partile esentiale de organizare sunt: biotopul si biocenoza. Biotopul, format din factori ecologici si abiotici, se afla in stransa corelatie cu biocenoza, formata din populatii de plante, animale si bacterii. In biocenoza exista o stare complexa de functionare dependenta de starea structurala a biotopului.