Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele riziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminind din nou in aer si in sol elemente importante. Daca vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minializam efectele reziduurilor produse de societate. Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase asupra anemalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei. Poluarea uscatului este forma de poluare dificil de masurat si de controlat. Iar solul este mai dificil de curatat decat aerul sau apa. Uscatul este utilizat pentru depozitarea deseurilor menajere sau comerciale, iar noroiul de la statia de epurare a apelor reziduale este in general depozitat pe uscat sub forma unei suspensii in apa sau in stare uscata ori semiuscata. Noroiul contine cantitati importante de substante nutritive, precum azotul si fosforul, dar el poate sa contina cantitati nedorite de metale toxice. Rezidurile menajere si industriale uzuale sunt descompuse in contact cu solul. Dar multe materiale reziduale daunatoare nu dispar asa de simplu. De aceia, multe tari monitorizeaza acum substante periculoase pe uscat si verifica nivelul acestor substante in tesuturile vegetale, in organismul animalelor, in alimente si in organismul uman. Locurile de depozitare a deseurilor trebuie administrate pentru ca pamintul sa nu adaposteasca boli.
Substantele care polueaza solul sunt adesea spalate in paraie si rauri, provocind poluarea apelor. Ingrasamintele utilizate in imbunatatirea productiei agricole contribuie si ele la aceasta problema, incurajand cresterea excesiva a plantelor in rauri, iar pesticidele, dintre care multe nu se descompun, sunt daunatoare pentru insecte si alte organisme utile.
In acelasi timp, raurile si paraiele ofera un traseu convenabil pentru reziduurile industriale lichide. Desi evacuarea deseurilor de catre fabrici este strict controlata, este de ajuns un mic accident pentru ca deseurile toxice sa distruga un rau. Cand oamenii erau nomazi si mult mai putini ca numar, poluarea apei era neglijabila deoarece raurile in care ajungeau deseurile lor se curatau de la sine. Pe masura ce comunitatile s-au marit, au manifestat tendinta de a se aseza in apropierea unor resurse mari de apa curata care sa poata accepta povara poluarii fara un efect observabil.
Pana in etapa industrializarii (secolul al XVIII-lea) evolutia a fost relativ lenta, activitatea umana rasfrangandu-se de o maniera nepericuloasa asupra mediului. Chiar daca in aceasta perioada au ramas pana azi terenuri degradate de minele si carierele cetatilor medievale, exploatarile miniere si carierele din timpul romanilor, terenuri defrisate pentru agricultura si apoi desertificate, acestea reprezinta suprafete mici si cel mai adesea sunt considerate situri arheologice de valoare istorica.
In etapa revolutiei tehnico-stiintifice din secolul al XX-lea ritmul de dezvoltare si de expluatare a resurselor naturale s-a accelerat si mai mult, puterea omului de a transforma natura in sens distructiv (dar si in sens constructive) fiind tot mai evidenta. Aceasta a condus la constientizarea pericolului pe care dezvoltarea anarhica, fara a tine cont de degradarea mediului il poate avea pentru om, pentru dezvoltarea omenirii. Prin urmare, raportul om-natura a devenit acum un raport dezvoltare-mediu.Cu toate acestea se considera, si inca mai exista acest concept ca dezvoltarea nu se poate realiza fara degradarea mediului.
Foarte curand s-a putut constata ca unele materiale din deseuri au o anumita valoare si ele pot fi recuperate si reutilizate. Asa a inceput reciclarea deseurilor.
SURSE SI TIPURI DE DESEURI SPECIFICE INDUSTRIEI PETROLULUI
In urma activitatilor desfasurate in industria petrolului, incepand cu extractia, dar mai cu seama in sectorul de rafinare si petrochimie, pe langa produsele principale, rezulta si o serie de reziduuri (deseuri) petroliere care nu se mai prelucreaza, ci se depoziteaza in zone special amenajate aflate in apropierea unitatilor industriale generatoare. Depozitele de slamuri petroliere exista in toate zonele cu traditie de petrol din tara. Se estimeaza ca acumularile de astfel de reziduuri petroliere insumeaza aproximativ 1,5 milioane m.c., incluzandu-le si pe cele aflate in rafinarii. O astfel de modalitate de rezolvare a problemei este neadecvata din cel putin trei motive:
- importante suprafete de teren arabil sunt scoase din circuitul agricol, fiind
afectata in acest fel productia agricola;
- deoarece nu sunt recuperate si valorificate importante resurse materiale,
aceasta este o solutie neeconomica;
- produce mari neajunsuri din punct de vedere medical in randul populatiei
pentru ca polueaza mediul ambiant.
Datorita dezvoltarii industriale are loc cresterea cantitatii de deseuri produse, care nemaiputand fi asimilate si reintegrate in mediu determina o intensificare a poluarii mediului ambiant. Acumularea acestor deseuri, de cele mai multe ori necontrolata, duce la alterarea factorilor de mediu, care creeaza, in final, numeroase dezechilibre in mediul ambiant, la toate nivelurile: flora, fauna, stare de sanatate. Din pacate, industria petrolului se numara printre cele mai poluante ramuri ale industriei, cea mai
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
