Sub aspect conceptual, functia publica la nivel comunitar reprezinta o notiune complexa care cuprinde: administrarea Comunitatilor europene, statutul agentilor comunitari si aspecte privitoare la atributiile acestora.
Avand in vedere caracteristicile Comunitatilor europene, care intrunesc atat elemente specifice organizatiilor internationale, cat si elemente proprii statelor membre ale Comunitatilor, functia publica comunitara are o structura originala, reunind trasaturile celor 2 entitati. Astfel, din perspectiva nationala a statelor membre, aceasta functie se inspira din realitatile franceze si belgiene cu privire la aspecte ce tin de organizare si functionare, dar se regasesc si trasaturi specifice altor sisteme nationale de drept. Acestora li se adauga unele trasaturi cu influenta internationala, date de organi?zatiile internationale, cu precadere cele regionale.
Functia publica la nivel comunitar este deseori criticata pe mo?tive ce tin de birocratie si tehnocratie, prin conceptul numit eurocratie. Aceste aspecte pornesc de la faptul ca functionarii comunitari detin un rol important in cadrul institutiilor comunitare. In prezent, acestia numara peste 36.500 - cifra ce este considerata rezonabila in comparatie cu administratiile marilor metropole ale lumii. Din acest total, cea mai mare parte a functionarilor isi desfa?soara activitatea in cadrul Comisiei europene - peste 21.500, urmand in ordine descrescatoare Parlamentul european, Consiliul de ministri, Curtea de conturi, Curtea de justitie si Tribunalul de prima instanta.
2. Definirea conceptului de functionar public comunitar si clasificarea functionarilor comunitari
Definirea notiunii de functionar al Comunitatii o regasim in articolul l din Statut, potrivit caruia ,,este functionar al Comunitatilor, in sensul prezentului statut, orice persoana care a fost numita in conditiile prevazute de acest statut, intr-o functie permanenta dintr-una din institutiile Comunitatii, printr-un act scris al autoritatii investite cu puterea de numire de aceasta institutie" Prin aceasta definitie, se realizeaza distinctia dintre functionarii comunitari, pe de o parte, si alte categorii de agenti, pe de alta parte, eventual angajati in regim contractual.
Statutul functionarilor Comunitatilor europene (art. 5) inscrie norma de principiu, potrivit careia, functiile care sunt reglementate prin acest Statut sunt clasificate, din punctul de vedere al naturii si al nivelului functiilor carora le corespund, in patru categorii desem-nate in ordine ierarhica descrescatoare, de la literele A, B, C si D.
Astfel, functionarii, la nivel comunitar, sunt cuprinsi in 4 trepte (niveluri) profesionale:
- nivelul A cuprinde opt grade, care, la randul lor, sunt grupate in functii (functiile de directie, de conceptie si de studiu) care, in
general, sunt desfasurate pe doua gradatii.
Persoanele care doresc sa acceada la aceste functii trebuie sa aiba o pregatire universitara si/sau o experienta profesionala de nivel echivalent. Functionarii din aceasta categorie au ca misiune elaborarea politicilor, pregatirea proiectelor actelor juridice si a raporturilor, precum si aplicarea legislatiei comunitare.
Din functiile de directie din aceasta categorie fac parte: directo?rii generali (Al), directorii (A2) si sefii de divizie (A3).
- nivelul B cuprinde cinci grade, care sunt regrupate in functii desfasurate pe gradatii. Acestea corespund functiilor de aplicare si
incadrare care necesita cunostinte de nivel de invatamant secundar sau experienta profesionala de nivel echivalent'.
Persoanele din aceasta categorie au ca atributii primirea si analizarea informatiilor necesare fie pentru elaborarea politicilor Uniunii, fie pentru a supraveghea si a face sa fie respectata legisla?tia comunitara.
- nivelul C cuprinde tot cinci grade, regrupate in functii care se desfasoara, la randul lor, pe doua gradatii.
In aceasta categorie se regasesc functiile de executie pentru care sunt necesare cunostinte de nivel mediu sau o experienta profesionala de nivel echivalent.
Functionarii din aceasta categorie sunt cei care indeplinesc misiuni de secretariat si arhiva.
- nivelul D cuprinde numai patru grade, regrupate in functii desfasurate pe doua gradatii. Acestei categorii ii corespund functiile manuale sau de serviciu pentru care sunt necesare cunostinte de nivel de invatamant primar, eventual completate cu cunostinte tehnice.
Functionarii sunt recrutati printr-un act unilateral al autoritatii competente si se supun dreptului comunitar in exclusivitate . Competenta de numire a unui functionar international nu poate rezulta decat dintr-un document international, care, prevazand exis-tenta functionarului, stabileste si autoritatea care va trebui sa-1 numeasca sau, respectiv, aleaga.
Actul de numire va trebui sa mentioneze, potrivit articolului 3 din Statut, si data de la care numirea produce efecte. Aceasta data nu poate fi, in nici un caz anterioara celei a intrarii in functie a persoanei numite. Reglementarea situatiei
1. C.Calinoiu, V.Vedinas, Teoria functiei publice comunitare, Ed.Lumina Lex,1999, Bucuresti;
2. Bianca Predescu - Drept constitutional comunitar - Ed. Cardinal Craiova 1995;
3. V.Vedinas, Statutul functionarului public , Ed. Nemira, Buc. 1998.
4. Joel Rideau, Droit institutionel de l'Union Europeenne, L.G.D.J. Paris, 1996;
5. I.P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept institutional comunitar european, Ed. Actami, Bucuresti, 1997;
6. Jean Boulouis, Droit institutionnel de l'Union Europeene- Montchrestien, 1997;
7. Jean Marie Auby, Jean Bernard Auby, Institutions administratives. Organisation generale. Fonction publique. Contentieus administratif, Dalloz, Paris, 1996;
8. I.Alexandru, Administratia publica. Teorii, realitati, perspective, Ed.Lumina Lex, Buc. 1999;
9. Andre de Laubadere, Jean Claude Venezia, Yves Gaudemet, Traite de droit administratif, Paris, L.G.D.J., 1995;
10. A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Ed. All Beck, Buc., 2002;
11. M. Florea, Responsabilitatea actiunii sociale, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc., 1976.
12. M.Costin, Raspunderea juridica in Dreptul Republicii Socialiste Romania, Ed. Dacia, Cluj, 1974;
13. Mircea N. Costin, O incercare de definire a notiunii raspunderii juridice, in R.R.D., 1970, nr. 5;
14. I. Santai, Drept administrativ si elemente de stiinta administrativa, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1988;
15. O. Manolache, Drept comunitar, Institutii comunitare, vol. l, ed. a Il-a, Bucuresti, 1999.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
