Procesul penal

Savarsirea infractiunii duce la nasterea raportului juridic de drept penal. Continutul acestui raport cuprinde dreptul statului de a trage la raspundere penala infractorul si obligatia acestuia de a suporta consecintele faptei sale. Pentru a solutiona un atare conflict, ce s-a iscat intre stat si infractor, este necesara o activitate succesiva din partea statului. De aceea, in orice stat exista organe competente de a solutiona cauzele penale, organe ce desfasoara o activitate denumita procesul penal.

Activitatea instantelor de judecata in solutionarea conflictului de drept penal este principala, dar imposibila in perioada moderna, fara o activitate permegatoare judecarii prin care se descopera infractiunea, se identifica infractorii si se administreaza probe in scopul tragerii la raspundere penala a vinovatilor. Statul organizeaza combaterea fenomenului infractional printr-o activitate diversa si complexa a mai multor organe specializate de urmarire penala, procuratura si instantele de judecata.

Pentru realizarea justitie nu este suficienta doar activitatea de sine statatoare a organelor competente; in aceste actiuni sunt atrasi sau participa persoane cu drepturi si obligatii procesuale ce decurg din faptul savarsirii infractiunii, precum si alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate sa contribuie la rezolvarea cauzei penale.

Prin urmare, justitia penala constituie o parte componenta a unei activitati mai vaste si complexe care este procesul penal.

Procesul penal in calitate de categorie juridica a fost definit in literatura de specialitate ca o activitate reglementata de lege, desfasurata de organele competente cu participarea partilor si altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savirsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspunderea penala.

In alte izvoare doctrinale procesul penal a fost definit ca un sistem de actiuni al organelor de stat competente si raporturi juridice ce se nasc intre aceste organe si participanti, mentionandu-se ,deci, doua elemente definitorii, or la aceste doua elemente se adauga si al treilea element "actiunea procesuale al persoanelor ce participa in cauza penala". Alte definitii date in literatura juridica de specialitate nu contine deosebiri esentiale, fiind apropiate de cea enuntata, referindu-se la scopul imediat si mediat al procesului penal. Intr-o alta opinie, in doctrina germana, procesul penal se defineste ca "o miscare reglementata de lege a cauzei penale spre emiterea sentintei"

Putem mentiona ca notiunea de proces penal unele trasaturi specifice care permit a-i lucida esenta , a o defeni si a o deosebi de alte notiuni, categorii sau institutii juridice:

1.Procesul penal este in primul rand o actiune dinamica, evolutiva, care se manifesta foarte complex. In cadrul lui au loc un sir de activitati, actiuni mai restranse ( ex. impartirea procesului in mai multe faze si etape ). Fiecare dintre ele are menirea sa propulseze procesul penal spre atingerea scopului sau.

2.Procesul penal este o activitate strict reglementata de lege. Toata activitatea procesual penala in ansamblu si institutiile procesuale sunt reglementate in cele mai stricte limite ale legii. Aceste fapt este justificata de aplicarea unor institutii procesuale cu caracter de constrangere ( masuri preventive, masuri asiguratorii etc. ) care, in cazul aplicarii ilegale, pot provoca prejudicii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

3.Procesul penal este desfasurata intr-o cauza penala. El nu poate fi realizata pe o alta baza decat in cazul in care organul public, competent a realizat procesul penal, este sesizat de existenta unei pregatiri a infractiunii, a tentativei la infractiune sau a infractiunii consumate.

4.Procesul penal este o activitate desfasurata numai de organele specializate de stat acestea sunt, potrivit legii, organele de urmarire penale si instantele de judecata.

5.In desfasurarea sa, procesul penal include organele publice competente, partile si alti subiecti. Partile in procesul penal sunt persoanele fizice sau juridice care au drepturi si obligatii provenite din continutul raporturilor juridice de procedura penala ( banuitul, invinuitul, partea vatamata, partea civila etc. ). Alti subiecti sunt persoanele care favorizeaza desfasurarea procesului penal ( martor, expert, specialistul, interpretul etc. ).

6.Scopul procesului penal este protejarea persoanei, societatii si statului de infractiuni, precum si de actiuni abuzive din partea organelor judiciare legate de cercetarea infractiunilor presupuse sau comise, astfel intrucat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si condamnata.

In baza celor expuse putem afirma ca procesul penal constituie o activitate complexa, strict reglementata de lege, desfasurate de organele judiciare la care isi dau activ concursul partilor ca titulare de drepturi si obligatii, cu antrenarea altor subiecti, activitate orientata spre solutionarea partilor justa a cauzelor penale.

In art. CPP al RM procesul penal este definit drept: Procesul penal reprezinta activitatea organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti cu participarea partilor in proces si a altor persoane, desfasurata in conformitate cu prevederile prezentului cod.

Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societatii si statului de infractiuni, precum si protejarea persoanei si societatii de faptele ilegale ale persoanelor cu functii de raspundere in activitatea lor legata de cercetarea infractiunilor presupuse sau savarsite, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si condamnata.

Organele de urmarire penala si instantele judecatoresti in cursul procesului sint obligate sa activeze in asa mod incat nici o persoana sa nu fie neintemeiat banuita, invinuita sau condamnata si ca nici o persoana sa nu fie supusa in mod arbitrar sau fara necesitate masurilor procesuale de constrangere

1.Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994

2.Codul de Procedura Penala al Republicii Moldova nr. 122 - XV din 14aprilie 2002

3.Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 - XV din 18 aprilie 2002

4.Apetrei Mihai. Drept Procesual Penal. Bucuresti: Europa Nova 1996

5.Arama Elena. Istoria Dreptului Romanesc. Chisinau: Tipografia centrala, 1995.

6.Tudor Osoianu Victor Orandas. Procedura Penala. Chisinau 2004

7.Igor Dolea Dumitru Roman. Drept Procesual Penal. Chisinau: Editura Cartier MD2012, 2005