Introducere
Preliminarii. Notiunea de drept al consumatorului
Operatorii economici ofera pe piata produse si servicii care sunt destinate sa satisfaca anumite nevoi si trebuinte ale consumatorilor, iar prin metode si tehnici de marketing, desfasoara actiuni de promovare al lor si de convingere al consumatorilor privind utilitatea acestora.
Pe de alta parte, consumatorii nu dispun de resurse suficiente si nici nu desfasoara o activitate sistematica recunoastere a nevoilor si trebuintelor reale, a modurilor in care ele trebuie satisfacute. De asemenea, consumatorul se bucura de oferta a numeroase bucuri si servici, dar in acelasi timp este supus riscului de a cadea victima unor oferte lipsite de onestitate, agresiunii unui marketing care induce in eroare, sau pur si simplu se poate insela in asteptarile sale.
In acest mod, se poate lesne observa ca operatorii economici si consumatorii se gasesc intr-un raport dezechilibrat, in mod obiectiv, in defavoarea consumatorilor, chiar daca ei, cu nevoile si trebuintele lor, sunt originea si, in acelasi timp, punctul final al activitatii operatorilor economici.
Tocmai acest raport dezechilibrat intre operatorii economici si consumatori, imposibilitatea financiara si juridica a consumatorului de a se confrunta cu operatori economici de pe o pozitie de egalitate au impus protectia de catre stat a partii slabe in acest raport juridic prin elaborarea unei legislatii speciale, luand nastere astfel, o noua ramura a dreptului, si anume dreptul consumului sau dreptul consumatorului.
Autoritatile statului incearca prin masuri legislative bine venite sa protejeze consumatorul, dar acestea nu sunt suficiente. Consumatorul trebuie sa-si cunoasca drepturile, sa se fereasca de riscurile de a fi inselat si sa stie cum sa obtina compensatii cand constata ca a fost o victima inocenta.
Societatea civila poate si trebuie sa contribuie la realizarea acestui deziderat prin mijloacele sale, in primul rand prin educarea consumatorului.
Potrivit art.1 alin.1 din O.G.nr.21/1992, republicata, cu modificarile ulterioare^(1)), statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea de consumator, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici incorecte, participarii acestora la fundamentarea si luarea decizilor ce ii intereseaza in calitate de consumator.
Plecand de la textul de lege mai sus amintit, putem defini dreptul consumatorului ca fiind acea ramura a dreptului care reglementarea raporturile juridice create intre operatorii economici si consumatori, cu privire la achizitionarea de produse si servicii, inclusiv a servicilor finaciare, asigurand cadrul necesar accesului la produse si servicii, informarii lor complete si corecte despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii, drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor impotriva practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumator.
Asadar, dreptul consumatorului a aparut din nevoia de a atenua nepotrivirea de forta economica dintre consumatori si firme si acopera o gama larga de probleme cum ar fi: raspunderea pentru prejudiciile produse de un bun, practicile comerciale neloiale sau politica de confidentialitate.
La nivelul Comunitatii Europene, initierea politicilor de protectie si informare a consumatorilor a deputat - formal in 1975 - prin adoptarea unui "Program preliminar al Comunitatii Economice Europene pentru o politica de protectie si de informare a consumatorilor", program ce continea si Declaratia drepturilor consumatorilor care lipsea din legislatia comunitara.
O importanta deosebita a avut-o, mai apoi, adoptarea in 1985, de catre O.N.U. a Rezolutiei nr.39/2048/1985 "Principiile directoare privind protectia consumatorilor" semnata de toate statele membre, care se obligau sa adopte politici nationale pentru respectare ei.
In Romania problema protectiei consumatorului a aparut abea dupa 1989; desi au mai existat si anterior anului 1992 o serie de acte normative care se refereau la problematica protectiei consumatorilor ( cum ar fi: Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale etc.), o aplicarea majora a statului catre protectia consumatorilor a avut loc de abea cu adoptarea O.G. nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, si, ulterior, cu adopatarea seriei de acte normative sectoriale ce au acoperit vidul de legislatie existent pana la acel moment.
- Giocovici Juantina, Legislatie privind protectia consumatorilor, Editura C.H.BECH, 2017.
- https://anpc.ro/articol/372/jucarii-periculoase
- https://ziare.com/social/consumatori/plusuri-periculoase-intr-un-renumit-magazin-de-jucarii-1640466
- https://anpc.ro/articol/372/jucarii-periculoase
- https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/protectia-consumatorilor-de-servicii-financiare-la-distanta-a2340/
- https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/2175
Primești proiectul în câteva minute,
cu sau fără cont
