Contractul de Know-how

Contractul este principalul izvor de obligatii civile si comerciale. El a aparut ca o necesitate intr-un anumit stadiu de dezvoltare a societatii, spre a inlocui formele arhaice si greoaie de schimb, dintre si din colectivitatile primitive. Productia simpla de marfuri si banii au impus aparitia contractelor.

Contractul este un acord intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice stabilit cu scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic.

Dezvoltarea schimburilor internationale a dus la aparitia unor contracte de tip nou in care elementul esential nu mai este marfurile, de aceasta data, ci inteligenta umana, cunostiintele sale, procedeele tehnice, adica: transferul sau schimbul de tehnologie.

In practica puntem intalni contracte al carui obiect principal este transferul de tehnologie. In functie de natura juridica, ele se prezinta in mai multe forme:

- Contractul de licenta;

- Contractul de know-how

- Contractul de consulting - engineering

Acest proiect isi propune sa descifreze rolul si importanta contractului de know-how in activitatea economica.

Problematica contractului de know-how este analizata in cadrul celor 5 capitole, pornindu-se de la notiuni generale privind conceptul de know-how si caracterele juridice ale contractului continuandu-se cu elementele esentiale ale contractului de know-how, respectiv cu efectele si incetarea contractului.

Capitolul IV acorda o atentie deosebita protectiei know-how-ului, iar capitolul V este un capitol practic prezentand utilitatea economica a contractului de know-how.

Capitolul I

Notiunea si caracterele juridice

ale contractului de know-how

I.1. Notiuni introductive privind know-how-ul

Termenul si conceptul de know-how, utilizate in SUA inca de la inceputul secolului, si-au dobandit consacrarea pe plan juridic si comercial in SUA si Marea Britanie catre 1950, in anii `60 incepand a fi folosite si pe continentul european. In prezent se poate vorbi de un adevarat boom al know-how-ului in planul tranzactiilor vizand transferul international de tehnologie.

Conceptul de know-how (savoir-faire) se poate echivala, in esenta, cu "a sti cum sa faci" "a sti cum sa procedezi", si a vizat initial acea parte invizibila, secreta a unei profesii relativ complexe, parte care nu se poate transmite prin descrieri, schite, planse, proiecte etc.

A sti cum sa faci un lucru, intr-o maniera care iti asigura succesul, presupune a transforma activitatea banala, si in mare masura mecanica, intr-o activitate inteligenta, creatoare. In spatele unor produse or servicii, apreciate pentru calitatea si pretul lor, se ascunde intotdeauna o suma de cunostiinte, informatii, de experienta, eforturi creatoare, ce nu pot fi materializate, in toate cazurile in brevete de inventii ori certificate de inregistrare. Altfel spus, in spatele acestor produse, se ascunde o activitate inteligenta

1. A. Barelier, Exporter, 11e Edition, Foucher, Paris, 1995;

2. Angela Baciu, Dreptul comertului international, Ed. Stef, Iasi, 2008;

3. Constantin Acostioaei, Elemente de drept pentru economisti, Ed. All Beck, Bucuresti 2004;

4. Corneliu Turuianu, Elemente de drept comercial, Ed. Press-Mihaela S.R.L, Bucuresti 1996;

5. Gabriel Olteanu, Dreptul proprietatii intelectuale, Ed. C.H. Beck, Bucuresti 2007;

6. Gheorghe Caraiani, Tranzactii internationale - e-bussines & tipuri de contracte, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008;

7. Ion Popa, Tranzactii comerciale internationale, Ed. Economica, Bucuresti, 1997;

8. L. Mihai, Probleme ale dreptului proprietatii intelectuale in cadrul contractului de franchising;