Cunoașterea lui Dumnezeu la Grigore de Nyssa

Introducere

Cunoasterea lui Dumnezeu Cel in Treime reprezinta punctul de plecare al tuturor adevarurilor si fundamentarilor credintei crestine ortodoxe, deoarece acestea sunt implicate in insasi notiunea de Dumnezeu ca existenta personala absoluta .

In crestinism, cunoasterea a fost considerata una dintre cele mai alese podoabe cu care Dumnezeu a infrumusetat pe om si ca un instrument pretios in procesul de revenire si apropiere a omului de Dumnezeu .

Intre om si Dumnezeu trebuie sa existe un raport de chemare si raspuns, de vocatie si daruire . Insusi Mantuitorul Hristos ne-a spus ca mantuirea noastra personala depinde in cea mai mare parte de cunoasterea lui Dumnezeu, in si prin El: ,,Aceasta este viata vesnica sa te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (In.17, 3). Fiecare credincios Il cunoaste pe Dumnezeu in actiunea Lui providentiala prin care este condus in imprejurarile concrete ale vietii sale .

Miscarea fara sfarsit a omului spre cunoasterea lui Dumnezeu - cunoastere care e nedespartita de faptuirea binelui in propria fiinta, intrucat cunoasterea de Dumnezeu e totodata unirea nehotarnicita cu realitatea Lui nesfarsita - constituie tema vie, existentiala, a gandirii sfantului Grigorie de Nyssa, si este totodata tema practica a realizarii sale ca om .

Sub aspectul unei vieti contemplative, Sfantul Grigorie de Nyssa (+ 394) este una din figurile cele mai reprezentative ale Bisericii crestine . Dotat cu o inclinatie deosebita pentru viata contemplativa si cu o mare putere de speculatie, el formeaza o inalta conceptie despre cunoasterea lui Dumnezeu, care, este expresia unei trairi in Duh . Sfantul Grigorie de Nyssa nu are o lucrare speciala in care sa se ocupe numai de tratarea acestei probleme, ci invatatura sa despre cunoasterea lui Dumnezeu o aflam aproape din toate scrierile sale .

Caracteristicile esentiale ale cunoasterii lui Dumnezeu

1. Existenta personala a lui Dumnezeu si necesitatea cunoasterii Lui

Realitatea personala a Lui Dumnezeu (Is. 13, 14) face posibila persoanei umane cunoasterea Lui si implicit, experierea Lui, in comuniune de iubire deplina cu persoanele Sfintei Treimi. Persoana nu poate fi cunoscuta decat in masura in care se descopera si numai asa poate fi inteleasa de alte persoane. Asadar cunoasterea lui Dumnezeu presupune existenta personala a lui Dumnezeu Cel in Treime, care este trasatura principala a cunoasterii in iubire a lui Dumnezeu .

Parintele Dumitru Staniloae spune ca Sfantul Grigorie face deosebirea intre cele ce sunt adica cele create, si Cel necreat, Cel ce nu-si are existenta de la altul, ci exista prin Sine. El este infinit iar infinitul nu scade si nici nu creste . Cele afirmate de Sfantul Grigorie despre Dumnezeu ca existenta prin excelenta, fiindca nu are nevoie de nimic, par sa ne arate ca aceasta cunostinta nu ne este data printr-o vedere, ci prin consideratii ale ratiunii .