Sistemul informațional contabil pentru obținerea situațiilor financiare în conformitate cu IAS - IFRS

SISTEMUL INFORMATIONAL-CONTABIL PENTRU OBTINEREA

SITUATIILO FINANCIARE IN CONFORMITATE CU IAS - IFRS

1. SISTEMUL INFORMATIONAL-CONTABIL

Este cunoscut faptul ca pentru realizarea proceselor de cunoastere si gestiune a patrimoniului se procedeaza la organizarea datelor si informatiilor intr-un sistem informational. In acest scop, se identifica evenimentele si faptele ce genereaza date, se delimiteaza obiectivele cunoasterii si conducerii, se stabilesc purtatorii materiali de informatii si modul in care se culeg si inregistreza datele, se aleg modelele si instrumentele de prelucrare a acestor date, se defineste destinatia informatiilor si se organizeaza transmiterea lor la destinatari.

Discutata sub acest aspect, contabilitatea reprezinta un sistem informational orientat spre cunoasterea si gestiunea valorilor economice separate patrimonial. In aceasta calitate ea se delimiteaza ca un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza si transmitarea informatiilor privind starea si miscarea patrimoniului. Aceste elemente sunt: fondul sau sistemul de informatii, suporturile materiale ale informatiilor, mijloace de prelucrare a datelor, metodele si procedurile de prelucrare a datelor ; circuitele informationale.

Fondul sau sistemul de informatii reprezinta de fapt componeneta de baza a sistemului informational contabil.

Intr-o acceptie generala, informatia este o forma de cunoastere a realitatii prin care se aduc stiri cu privire la felul, caracteristicile si marimea obiectelor, evenimentelor, fenomenelor si proceselor ce formeaza mediul inconjurator, iar expresiile concrete ale informatiilor poarta denumirea de "date" si consta din:cifre, formule, simboluri, imagini, litere, cuvinte, propozitii etc.

In viata social-economica, una din formale de baza ale informatiei este informatia economica, iar in cadrul acesteia informatia contabila, care vehiculeaza cunostinte de reflectare si control privitoare la situatia patrimoniului si rezultatele obtinute.

Analizata prin prisma teoriei informatiei, informatia contabila are o dubla determinare: calitativa sau de determinare si cantitativa sau de stare. Determinarea calitativa indica felul si natura elememtului patrimonial la care se refera informatia (mijloace fixe, materii prime, disponibilitati banesti), iar determinarea cantitativa se refera fie la starea in care se afla elementul de patrimoniu, fie la valoarea definita prin raportare.

Multitudinea si varietatea informatiilor pe care le gestioneaza si le ofera sistemul informational contabil se pot delimita in primul rand in informatii de natura juridica si financiara, care se refera la operatiile generate de relatiile cu tertii permitand cunoasterea in orice moment a sumelor datorate furnizorilor, angajatilor, organismelor sociale, creditorilor etc., cat si sumele de primit de la clienti, debitori si alti creantieri, prezentarea si justificarea catre organele fiscale a cifrei de afaceri, a veniturilor si cheltuielilor pe baza carora s-a determinat rezultatul sub forma de profit. In al doilea rand, se grupeaza in informatii de natura economica, care se refera la cunoasterea costurilor de fabricatie a bunurilor, de executare a lucrarilor sau de prestare a serviciilor, nivelului de rentabilitate realizat in urma vanzarii lor pe piata, marimii valorica a factorilor care au cauzat sau determinat volumul rezultatelor obtinute in cursul si la sfarsitul unui exercitiu financiar si totodata pentru cunoasterea in perspectiva a modului cum vor evolua in perioada viitoare situatia datoriilor, creantelor, costurilor de productie, rezultatelor finale etc. Pe baza acestor informatii furnizate conducerii intreprinderii se poate gestiona si dirija, in deplina cunostiinta de cauza, intreaga activitate economico-financiara.

In mod concret, informatiile contabile se identifica cu datele financiar-contabile privind starea si miscarea elementelor patrimoniale si cu indicatorii economico-financiari privind resursele si rezultatele obtinute.

Suporturile materiale ale informatiilor au calitatea de a conserva, stoca si restitui datele. In contabilitate purtatorii de informatii consta din: documente justificative, registre de evidenta contabila, situatii financiar-contabile de sinteza si raportare, precum si din purtatorii tehnici de date, benzi si discuri magnetice, microfilme etc.

Mijloacele de prelucrare a datelor sunt cele care servesc la culegerea, prelucrarea si transmiterea datelor si consta din masini de calcul, masini de birou specializate, echipamente electronice, calculatoare.

Metodele si procedurile de prelucrare a datelor reprezinta partea logica a prelucrarii datelor in vederea obtinerii informatiilor si a indicatorilor economico-financiari. Din punct de vedere teoretic, aceste metode si proceduri se intemeiaza pe principiile si regulile metodei contabilitatii, iar in mod concret-aplicativ se identifica cu procedeele acestei metode.

Circuitele informationale desemneaza traiectul pe care-l parcurg informatiile contabile intre emitator si prelucrator, intre emitator sau prelucrator si destinatar, implicit returul lor.

Componentele sistemului informational contabil

Dificultatea alegerii metodei de consolidare consta in puterea de conciliere a intereselor care subzista pe teritoriul grupului, astfel incat variabilele de actiune sa se transforme in variabile esentiale.

Componentele sistemului informational-contabil din punct de vedere structural, vor fi:

1. intrari in sistem, adica date si/sau informatii contabile care vor fi supuse consolidarii

2. algoritmi de prelucrare-consolidare a informatiilor financiar contabile

3. resurse (materiale, tehnice si umane) care pun in practica algoritmii de prelucrareconsolidare

4. iesiri din sistem, adica instrumente complementare de informare pentru management

5. utilizatorii finali ai acestor instrumente complementare de informare, adica managementul grupului si asociatii/actionarii.

2. ELABORAREA STANDARDELOR INTERNATIONALE DE CONTABILITATE SI IMPACTUL ASUPRA SITUATIILOR FINANCIARE

Standardele de contabilitate sunt elaborate folosind un cadru acceptabil si coerent de principii fundamentale, principii ce pot fi identificate in manuscrisul "Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare", publicat de catre Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate in anul 19891.

Cadrul general trateaza obiectivele, caracteristicile calitative, structurile (recunoasterea structurilor si evaluarea acestora) si nu in ultimul rand trateaza conceptele de capital si de mentinere a capitalului.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara (bilant), performantele (contul de profit si pierdere) si modificarile pozitiei financiare (situatia fluxurilor de numerar) ale unei entitati; aceste informatii sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.

Conceptele de baza ale situatiilor financiare sunt urmatoarele:

1. Contabilitatea de angajamente. Efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (nu cand apar fluxurile de numerar). Ele sunt apoi inregistrate si raportate in situatiile financiare ale perioadelor eferente.

2. Continuitatea activitatii. Se presupune ca o intreprindere isi va continua activitatea si in viitorul previzibil.

Caracteristicile calitative sunt atributele care determina utilitatea informatiei oferite de situatiile financiare pentru utilizatori:

1. Relevanta. Informatile relevante influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-I pe acestea sa evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmand sau corectand evaluarile lor anterioare. Relevanta informatiei este afectata de natura sa si de pragul de semnificatie.

2. Credibilitatea. Informatia credibila nu contine erori semnificative sin u este partinitoare, iar utilizatorii au incredere ca prezinta cu fidelitate ceea ce se presupune ca ar trebui sa reprezinte sau ceea ce se asteapta, in mod rezonabil, sa reprezinte. Urmatori factori contribuie la credibilitate:

-reprezentarea fidela

-prevalenta economicului asupra juridicului

-neutralitate

-prudenta

-integralitate.