Metoda ABC

Originea metodei pe activitati se afla in SUA si lucrarea de baza se considera a fi " The Hidden Factory" elaborata de Jeffrey G. Miller si Thomas E. Vollman. Cei doi autori au supus unui studiu critic sectoarele si locurile de costuri comune (indirecte), ajungand la concluzia ca pasul hotarator pentru controlul costurilor indirecte consta in elaborarea unui model care sa detalieze si sa structureze cauzele acestor costuri.

Contextul aparitiei si necesitatea metodei ABC pot fi explicate prin urmatoarele elemente:

- Cresterea costurilor indirecte in majoritatea sectoarelor economiei, atat ca valoare absoluta, cat si ca valoare relativa;

- Schimbarea naturii costurilor indirecte. Ponderea costurilor indirecte in totalul costurilor a crescut in detrimentul costurilor variabile legate de volmumul productiei, acest lucru datorandu-se complexitatii, diversitatii gamei sortimentale si calitatii produselor;

- Evolutia manoperei directe. Proportia costului manoperei direct in costul total a fost redusa in mod constant.

Gestiunea pe activitati se bazeaza pe:

- analiza activitatilor si proceselor ce participa la livrarea produselor catre clienti;

- punerea in evidenta a modului de formare a costurilor;

- analiza valorii adaugate produselor de catre activitati.

Modelul costului pe actvitati este un sistem de contabilitate analitica, construit in jurul conceptului de actvitate, fiind o alta formula de constructie a unui cost complet.

Metoda ABC stabileste costul produsului pe baza activitatilor ce se desfasoara pentru fabricarea sa, oferind avantajul unui cost mai real, pe baza caruia se pot lua decizii strategice.

Metoda ABC este motivata de credinta potrivit careia informatiile contabile traditionale nu sunt folositoare managerilor, care sunt interesati in evaluarea eficacitatii deciziilor resurselor alocate in intreprinderile lor. Aceasta informatie traditionala este angrenata in schimbul satisfacerii auditorilor sau altor persoane externe care sunt interesati de evidenta financiar-contabila.

In practica, doua definitii au ajutat la intelegerea metodei ABC. Liggett, Trevino si Lavelle sustineau urmatoarele: "Activitatile certe sunt implementate pentru fabricatia produselor. Aceste activitati utilizeza resursele intreprinderii si de aceea determina costuri. Productia utilizeaza activitati. Prin determinarea resurselor cantitative folosite pentru o activitatea (si a costurilor rezultate din aceasta) si adaugarea directa a costurilor de productie este posibil a se raporta activitatea utilizata pentru executarea unei unitati de produs la nivelul intregii producti".

CAMI defineste metoda ABC ca fiin acea metoda utilizata pentru identificarea cauzelor conexiunilor dintre inductorii de costuri ti costul activitatilor prin masurarea costurilor procesului la care se refera activitatile si la obiectele costurlui. Dintr-una din aceste definitii deriva si motivul pentru care este necesara metoda ABC. Prin urmare inceputul metodei ABC este mult mai precis decat inceputurile metodelor traditionale.

Costul de productie este compus atat din cheltuieli amteriale, cat si din cheltuieli salariale directe, la care se adauga cotele cheltuielilor indirecte. In mediul actual, cheltuielile cu personalul cuprind un procent de 10%, iar cele cu materialele 30% din costul total de productie. Costurile indirecte reprezinta doar 50% pana la 60% din totalul costurilor de productie. In acest context in care, costurile indirecte reprezinta o mare parte din cotul de productie total si inductorii de cost nu se raporteaza doar la volumul de productie, ci la alti factori, metoda ABC face posibila alocarea directa a costurilor asupra produselor comparativ cu conceptele calculatiei costurilor traditionale.

Aceeasi problema este semnalata si de Cooper si Kaplan. Autorii sugereaza ca multe dintre aceste costuri indirecte (de exemplu, costul logisticii, productiei, marketingului, vanzarilor, distributiei, service-ului, tehnologiei, administratiei financiare, resurselor informationale si administratiei generale) pot, in fapt, sa fie urmarite pe produse individuale sau pe grupe de produse. Activitatile certe si procesele consuma o cantitate disproportionata din aceste activitati.

De asemenea, Cooper si Kaplan sustin ca o alocare gresita a costurilor indirecte poate genera distorsiuni uriase in estimarea costurilor productiei. In mod specific, strategiile costurilor traditionale tind sa atribuie mai multe costuri indirecte unor produse executate in cantitati mai mari si mai putin complexe. Invers, ele au subestimat in mod serios volumele mai

1)Sorinel Capusneanu, Elemente de management al costurilor, Editura Economica, 2008

2)Sorinel Capusneanu - Bazele organizarii contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor prin metoda ABC in industria textila din Romania, Economie teoretica si aplicata, 2006

3)H. R. Liggett, J. Trevino, J. P. Lavelle - Activity Based Management Systems in an Advanced Manufacturing Environment - Economic and Financial Justification of Advanced Manufacturing Technologies, Editura Elsevier Science Publishers, New York, 1992