In literatura economica, mai ales in cea privind cresterea economica comparativa ca si in cea privind integrarea economica si globalizarea, notiunea de convergenta isi gaseste o utilizare frecventa si ocupa un rol central in descrierea evolutiei diferitelor sisteme sau entitati economice, in raport cu entitatile cele mai performante sau cu cele medii. Studiul convergentei are in vedere descrierea modului in care diferiti factori si mecanisme economice, sociale si politice actioneaza sau concura la atenuarea unor diferente sau decalaje dintre aceste entitati. Studiul convergentei are in vedere apropierea nivelurilor indicatorilor economici, sociali, monetari, financiari si de performanta ai tarilor/regiunilor, asigurarea reducerii decalajelor privind nivelul de dezvoltare, asigurarea stabilitatii monetare si financiare in toate tarile, precum si apropierea sau compatibilizarea structurilor si mecanismelor institutionale si administrative ale diferitelor tari/regiuni.
Din analiza literaturii de specialitate se poate desprinde existenta a trei tipuri de convergenta specifice celor trei domenii de aplicatii:
1) Convergenta reala aplicata in domeniul evolutiei economiei reale folosind indicatori privind nivelul de dezvoltare (performanta in timp) a entitatilor economice studiate (PIB sau venitul pe locuitor). In acest caz, convergenta evidentiaza tendinta de apropiere sau chiar de egalizare a nivelului de dezvoltare a acestora;
2) Convergenta nominala aplicata in domeniul monetar si financiar pentru a urmari nivelurile de stabilitate economica prin ratele privind inflatia, deficitul bugetar, rata imprumutului public, tendinta privind cursul de schimb;
3) Convergenta institutionala si administrativa aplicata in domeniul compatibilizarii, pana la unificare a structurii institutiilor economico-administrative din diferite tari pentru a asigura o functionare eficienta a acestora si o buna comunicare intre tari si regiuni in scopul realizarii obiectivelor comune.
Pentru a studia din diferite perspective problema convergentei reale au fost concepute si utilizate doua clase de modele: neoclasice si endogene.
Pentru Romania, toate cele trei tipuri de convergenta mentionate prezinta un interes special avand in vedere, pe de o parte, decalajul apreciabil ce desparte tara noastra de tarile membre ale UE in ce priveste nivelul de dezvoltare a economiei reale (PIB pe locuitor si alti indicatori de nivel), iar, pe de alta parte, cerinta pe care o impune integrarea in UE si in Uniunea Economica si Monetara, aceea de a realiza compatibilizarea structurilor si mecanismelor institutionale si administrative romanesti cu cele ale UE si de a realiza stabilitatea economico-financiara. De altfel, experienta indelungata a tarilor arata ca numai economiile nationale cu un nivel mai ridicat de dezvoltare si care dispun de institutii moderne si eficiente si de stabilitate monetara si financiara pot face fata marilor provocari ale competitiei in toate domeniile, mai ales in conditiile deschiderii acestor economii.
Studiul problemei convergentei reale intr-o forma explicitata si intr-un mod sistematic a inceput odata cu dezvoltarea modelelor neoclasice de crestere economica si mai ales odata cu trecerea la aplicatii econometrice ale acestor modele, precum si a altor modele de crestere evoluate cum sunt cele de crestere endogena si de convergenta conditionata.
In literatura economica, mai ales in cea referitoare la integrarea europeana, exista trei moduri de a percepe procesul de convergenta reala, de a intelege si evidentia cauzele si tendintele acestui proces, si anume:
- primul mod este cel care considera convergenta reala ca pe un proces natural care se bazeaza exclusiv pe fortele pietei potrivit caruia cu cat piata este mai mare, mai functionala, mai putin distorsionata cu atat procesul de convergenta este mai sigur si mai rapid;
- al doilea mod este cel care neaga procesul de convergenta reala a tarilor sarace cu cele bogate, sustinand tendinta de polarizare sau de adancire a divergentelor si inegalitatilor dintre centru si periferie;
- al treilea mod este cel care considera necesara realizarea convergentei reale in conditiile pietei concurentiale, insa prin aplicarea unor politici economice care sa compenseze efectele negative ale inegalitatilor sau a divergentelor, cel putin pana la maturizarea sistemelor economice, pana cand aceste sisteme ating asa-numita masa critica pentru autosustinerea procesului de convergenta reala.
Primul mod de a percepe realizarea convergentei reale prin prisma exclusiva a fortelor pietei este cel care apartine teoriei neoclasice de crestere. Considerand ca rezultatul economic (PIB/locuitor) este dat de contributia mai multor factori de productie (capital, munca, resurse naturale, progres tehnologic) modelul neoclasic ia ca ipoteza fundamentala dependenta cresterii de particularitatile randamentului capitalului care are tendinta generala de descrestere. La o anumita crestere a capitalului, rezultatele vor avea sporuri mai mici decat proportionale.
In conformitate cu acest model, constructia si largirea pietei interne europene prin procesul de integrare ar avea un impact pozitiv si totodata ar oferi insemnate oportunitati tarilor si regiunilor sa reduca, in timp, disparitatile de venit, sa realizeze convergenta reala. Doar actiunea fortelor pietei interne concurentiale a UE, fara politici economice, ar garanta procesul de convergenta reala a tarilor si regiunilor din spatiul UE.
Potrivit teoriei neoclasice, relevanti in aceasta directie devin urmatorii factori (mecanisme) ai pietei unice europene:
- Specializarea pe produs si pe proces pe pietele de bunuri si servicii, precum si specializarea intraindustriala ca mijloc de exploatare a avantajului comparativ pentru toti participantii si ca mijloc de exercitare a unei presiuni pozitive asupra productivitatii (inclusiv asupra salariilor) pentru personalul ocupat in productia pentru export, ca si asupra ajustarii structurii de ramura cu tendinta de ridicare a nivelului tehnologic al acestora;
- Influxurile de capital, mai ales sub forma investitiilor straine directe (ISD), acestea constituind un canal important pentru transferul de resurse si know-how, expertiza de marketing si organizationala, de inovare etc;
- Expunerea concurentiala sporita exercitata pe piata unica largita la care este supusa competitivitatea bunurilor, serviciilor, factorilor si firmelor din UE. Prin expunerea concurentiala piata este curatata de activitatile ineficiente pentru a face loc pe termen lung activitatilor si entitatilor viabile si competitive la nivelul UE.
Cercetarile empirice numeroase efectuate in ultimele doua decenii pentru a testa validitatea modelului de crestere neoclasic, precum si a altor tipuri de modele mai evoluate au demonstrat ca in cele mai frecvente cazuri nu se verifica nici ipoteza randamentelor descrescande ale capitalului si, in mod implicit, nici convergenta reala a tarilor (regiunilor) sarace cu cele bogate.
In procesul pregatirii pentru aderare si in cel al integrarii in UE ceea ce s-a urmarit prin reformele infaptuite este de a crea o economie de piata functionala si intarirea capacitati de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei in cadrul UE.
Cu ajutorul conceptului privind cauza circulara si cumulativa a proceselor economice, folosit prima data de Myrdal, se poate explica cresterea diferentelor internationale in nivelul de dezvoltare fata de conditiile initiale similare. Prin miscarile de capital, prin migratia capitalului uman si a fortei de munca, prin schimburile comerciale de bunuri si servicii sunt perpetuate si chiar marite inegalitatile internationale, ca si cele regionale din diferite tari in ceea ce priveste nivelul de dezvoltare. Prin mecanismele comertului liber, fara bariere vamale si nevamale, tarile mai putin dezvoltate lipsite de capital uman si de capacitate stiintifica si tehnologica sunt fortate sa se specializate in productia de bunuri, in special primare cu cerere inelastica (elasticitate scazuta) in raport cu pretul si cu venitul.
Ceea ce face ca inegalitatile dintre tari sa se accentueze este tendinta de polarizare (aglomerare) nu numai interregionala, ci si internationala, mai ales in conditiile integrarii economice si monetare.
1. Ministerul de Finante: Programul de convergenta 2006-2009, 2007
2. Banca Nationala a Romaniei : Rapoarte privind inflatia (2005-2008)
3. Dinu Marin, Cristian Socol : Romania in Uniunea Europeana. Potentialul de convergenta, www.ectap.ro, 2006
4. www.heritage.org/index/Country_Report_Romania_2006.pdf
5. www.doingbusiness.org
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
