Accizele și taxele vamale în activitatea de import export

Impozitele reprezinta o forma de preluare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului pentru acoperirea cheltuielilor sale.

Dreptul de a institui impozite il are statul prin organele puterii legislative, respectiv, Parlamentul si, uneori, in anumite conditii, prin institutiile publice locale.

Impozitele au un caracter obligatoriu, se acorda cu titlu nerambursabil si fara o contraprestatie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor presupune ca toate persoanele fizice si/sau juridice care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere sa participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale societatii.

Impozitele sunt plati catre stat care se fac cu titlu definitiv si nerambursabil in sensul ca odata facute in scopul formarii fondurilor generale ale societatii ele sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu unor interese individuale sau de grup.

Impozitul este o prelevare fara contraprestatie sau fara vreun echivalent in sensul ca ele se platesc in momentul si la termenele prevazute de lege, fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat.

1.2. ROLUL IMPOZITELOR

Rolul impozitelor se manifesta:

- Pe plan financiar, rolul impozitului se manifesta prin aceea ca el constituie principalul mijloc de asigurare a veniturilor bugetului statului si a bugetelor locale;

- In plan economic, impozitul reprezinta un element component al mecanismului economico-financiar actionand ca un instrument de incurajare sau de formare a unei activitati economice, de crestere sau de reducere a Q sau consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de ingradire a comertului exterior etc.

- Pe plan social rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din PIB intre persoane fizice si juridice.

Taxa reprezinta plata efectuata de persoane fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de catre stat.

Cu alte cuvinte, taxele sunt incasate de la persoane care solicita o anumita activitate din partea unor institutii ale statului sau beneficiaza de servicii publice altele decat cele cu caracter productiv.

Taxa constituie, alaturi de impozite, cea de-a doua categorie principala de venituri la bugetul de stat.

Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi specifice, si anume:

- Taxele reprezinta contributii pentru acoperirea cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane, pe rand impozitele se intrebuinteaza pentru acoperirea cheltuielilor generale ale societatii;

- Taxele reprezinta plati facute de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrari efectuate in mod direct si imediat de catre stat acestora, pe cand in cazul impozitului statul nu este obligat sa presteze un echivalent direct sau imediat platitorului;

- Marimea taxei depinde de felul si costul serviciului prestat, in timp ce cuantumul impozitului se determina in functie de natura si volumul venitului impozabil sau a averii;

- Termenele de plata ale taxelor se fixeaza de regula in momentul solicitarii prestarii serviciului, in timp ce la impozite termenele de plata se stabilesc in prealabil.

In legislatia financiara actuala a mai multor state, pe langa impozite si taxe este reglata o categorie intermediara intre acestea cunoscuta sub denumirea de contributie.

Contributiile reprezinta prelevari obligatorii catre stat de la anumiti contribuabili care beneficiaza de unele servicii publice si care aduc beneficii unor cetateni fara ca ei sa fi solicitat acest serviciu.

In cadrul contributiilor, un rol important il au contributiile sociale care sunt suportate de angajator si de angajati si care au destinatie speciala pentru ajutorarea anumitor categorii (ajutor de boala, pensii, somaj etc.)

1.3. PRINCIPIILE IMPUNERII

Impunerea reprezinta un ansamblu de masuri si operatii care au ca scop stabilirea impozitului ce revine in sarcina unei persoane fizice sau persoane juridice.

Impunerea are atat o latura politica cat si una de ordin tehnic (materializata in metode si tehnici folosite pentru determinarea bazei impozabile si a sumei impozitului).

Sub aspect politic, prin impunere se urmareste ca fiecare impozit sa indeplineasca anumite cerinte, sa corespunda obiectivelor social - economice ale politicii fiscale, sa fie in concordanta cu anumite principii.

Formatorul unor astfel de principii a fost Adam Smith, reprezentantul de frunte al economiei politice clasice din a doua parte a secolului al XVIII-lea si primul sfert al secolului al XIX-lea, care considera ca la baza politicii fiscale a statului trebuie sa stea mai multe principii, si anume:

1. Principiul justei impuneri (echitatii fiscale).

Presupune impunerea diferentiata a veniturilor si a averii, stabilirea unui minim de venit impozabil, precum si impunerea tuturor paturilor si claselor sociale care realizeaza venituri din diverse surse, sau poseda un anumit fel de avere.

Enuntarea acestui principiu avea ca scop anularea privilegiilor de care se bucurau nobilii si clerul cu privire la impozitele directe si participarea tuturor supusilor statului la alcatuirea cheltuielilor publice in raport cu veniturile obtinute.

2. Principiul certitudinii impunerii.

Presupune ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele, modalitatile si sumele efective datorate sa fie clare, precise, pentru a putea fi cunoscute si respectate de fiecare platitor.

Adam Smith aprecia ca un mic grad de nesiguranta constituie un defect mai mare decat un considerabil grad de nedreptate.

3. Principiul comoditatii perceperii impozitelor.

Presupune ca impozitele sa fie mai favorabil pentru contribuabil.

4. Principiul randamentului impozitelor.

Urmareste ca incasarea impozitelor sa se realizeze cu cheltuieli cat mai mici, iar impozitele sa fie cat mai putin apasatoare pentru platitori.

5. Principiul echitatii fiscale.

Presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii, si anume:

- stabilirea unui minim impozabil in functie de natura venitului impozabil;