Tema lucrarii a fost aleasa nu numai datorita pasiunii si interesului meu pentru teatru si televiziune, ci mai ales din dorinta de a elucida unele probleme pe care timpul si societatea noastra contemporana le ridica. Alegandu-mi acesta tema voi cauta pe parcursul lucrarii sa descopar si sa inteleg ce a deteminat intruziunea televiziunii si a filmului in arta teatrala si cum de a decazut teatrul in fata mijloacelor mass-media.
Este foarte adevarat ca toate artele au pierdut teren in fata ecranului, fie el, al cinematografului, al televizorului sau la monitorului calculatorului din ratiuni economice, sociale si politice. Arta a fost absorbita de o cultura populara, de masa, de consum, devenind "produs cultural" vanzandu-se cu aceleasi strategii de marketing cu care este vandut si un produs de uz casnic.
Aceasta schimbare a patruns si in cultura romaneasca care tinde sa devina un bun cultural, supus legilor "americane"; dar care din pacate nu e decat un hibrid prost fabricat.
Demersul acestei lucrarii este acela de a explica de ce se simte necesitatea intrepatrunderii filmului, televiziunii in arta spectacolului. Evident, acest proces este "de imprumut" pentru spectacologia romaneasca dar si pentru specialistii filmului, la care se apeleaza din ce in ce mai mult Si ei sunt confruntati cu invatarea unor noi mijloace video folosite in arta spectacolului care nu sunt cu mult diferite de cele ale filmului dar au nevoie de un alt gen de expresivitate.
Nu sunt inca foarte convinsa ca acest "imprumut " este o moda sau o zbatere a teatrului de a supravietui cu orice pret in fata generatiilor viitoare pentru care textualul nu are valoare in fata vizualului.
De aceea pe parcursul lucrarii voi incerca sa explic :
- Cine este aceasta generatie si de ce simte nevoia atat de acuta de a vedea "filme", "proiectii multi- media", in timpul spectacolelor si de ce teatrul clasic devine pentru ei plictisitor si inactiv?
- De ce temele alese de dramatugi sunt probleme sociale culese din cadrul emisiunilor de stiri?
- De ce piesele devin din ce in ce mai mult simulacre de emisiuni de tip "reality show"?
- Unde a pierdut teatrul si unde castigat televiziune?
- Care au fost conditiile economice, sociale si culturale care au determinat regandirea paradigmei comunicarii de masa?
- Care e portretul robot al consumatorului tanar de teatru contemporan multimedia; care e in acelasi timp si vajnicul telespectator si cinefil actual?
- Care este psihologia multimedia sau ce se intampla cu spectatorul in fata impulsului mediatic?
- Cum isi doreste teatrul tanarul de azi, sau mai exact: ce vrea sa vada?
- Piesele sunt considerate"bune" in functie de "audienta", "target", "sondaje"? Atunci devenind cultura de masa isi pierde conditia de arta?
- Cum a evoluat teatrul in ultimele decenii lovit de aripa televiziunii?
- Ce se va intampla in viitor? Se pot trage concluzii?
I.EVOLUTIA TEATRULUI LA SFARSIT DE SECOL XX
Cum a evoluat teatrul in ultimele decenii lovit de aripa televiziunii?"
Teatrul secolului al XX-lea isi are propria istorie, lunga si complicata, si a jucat un rol important in ascensiunea postmodernismului in special in Europa, gratie experimentelor expresionistilor germani, spectacolelor dadaiste si futuriste, operelor lui Maeterlinck si Yeats, si intr-o perioada mai apropiata, creatiilor lui Artaud si Brecht.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
