Etica este o disciplina libera, care evalueaza comportamentul uman voluntar ca fiind poztiv sau negativ, in functie de principiile determinante ale unui anumint grup uman, social. Termenul "etica" deriva din cuvantul grecesc ethos, care semnifica: locuinta, locul natal. Din ethos a derivat cuvantul ethicos, care a fost utilizat de filosofii antici in studiile despre principiile care trebuie sa stea la baza comportamentului uman.
Substantivul latin ,,mos"(plural mores) si adjectivul "moralis", aveau inteles de moralitate sau comportament obisnuit. Latinescul mores a intrat in limba engleza, insemnand felul in care se comporta oamenii.
Dihotomia etica, morala si-a pastrat semnificatia si pentru noi: etica se refera la un sistem primar de principii, iar moralitatea presupune punerea lor in practica.
Deontologia se aplica in interiorul unei profesii, stabilind pentru respectivii profesionisti ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca. Termenul provine din grecescul ,,don"(datorie, obligatie).
Pentru domeniul mass-media, triada etica-moralitate-deontologie are o conotatie unica si exprima un paradox greu de solutionat. Fiindca, desi mijloacele de comunicare ne guverneaza viata, ne-o monitorizeaza si influenteaza permanent ele fiind pentru noi un serviciu fundamental de utilitate publica, totusi jurnalistii accepta cu greu, sau chiar resping ideea de morala si deontologie in exercitarea profesiei.
Deoarece termenul "deontologie" irita adesea pe profesionistii din mass-media, iar un consens minim de comportament profesional totusi se impune, aparitia unui nou concept, cel de control al calitatii cuprinde deopotriva etica, morala si deontologie.
In presa, cu cat jurnalistul este mai responsabil, cu atat greselile vor aparea mai rar. Functie de rata erorilor, organizatiile de presa risca pe termen lung sa-si stirbeasca semnificativ credibilitatea.
Este evident ca in cativa ani, Internetul va patrunde in majoritatea caselor si, printr-o singura atingere a tastelor, oricine va putea obtine informatii corecte, intr-un timp record si la un pret derizoriu. Din ce in ce mai constienti de legatura dintre informatie si pretul acesteia in bani, consumatorii de presa vor sanctiona imediat lucrurile de proasta calitate. Erorile trebuie recunoscute si imediat indreptate.
Fie ca percep sau nu erorile lor, majoritatea jurnalistilor nu-si fac un obicei din a le recunoaste. Dimpotriva, atunci cand realitatea devine incontestabila, ei continua sa-si sustina punctul de vedere. Vazuta ca sectia de productie a unei mari intreprinderi, redactia trebuie sa-si impuna standardele de calitate cerute, in vederea realizarii produsului finit - materialul de presa. O stire eronata arata ca o ceasca fara fund, sau ca un surub fara cap, ambele date la vanzare in starea in care se afla. Cumparatorul da bani pe ziar, il citeste si isi da seama ca e fara fund, sau ca nu are cap. Insa, cititorul nu poate fi inselat la nesfarsit. El fie va lua un alt produs, fie se va supara intr-atat incat va refuza sa mai cumpere informatii.
Ca in oricare alta activitate, si in presa de calitate se pot strecura erori. Esential este ca atunci cand ele apar, organizatia de presa sa reactioneze rapid, fara a-si motiva gestul, recunoscandu-si greseala si indreptand-o.
Exactitatea si obiectivitatea sunt elementele cheie ale jurnalismului. Opinia publica are nevoie si merita sa primeasca informatii usor de deslusit. A spune lucrurile asa cum sunt este o responsabilitate esentiala a jurnalistilor si a institutiilor de presa. A promova informatii gresite reprezinta un deserviciu adus opiniei publice si o cale sigura de erodare a credibiliatii jurnalismului.
Mijloacele de comunicare de masa sunt departe de a fi perfecte, iar publicul nu este satisfacut. Intrucat ele joaca un rol central in societatea moderna, este necesar sa-si imbunatateasca serviciile. Mai intai, pare util sa se stabileasca un scurt bilant al reprosurilor care le sunt aduse; apoi, sa se ia in considerare modalitatile de imbunatatire. Trecand in revista criticile adresate mass-media, trebuie sa retinem ca mijloacele de comunicare de masa nu au fost niciodata mai bune ca in prezent.
In ceea ce priveste codurile de etica, primul cod a aparut, se pare, in 1910; este vorba despre cel din Kansas, Statele Unite. Codurile s-au inmultit dupa 1945 si in special in anii 1960, din Africa de Sud pana in Islanda si din Israel pana in Japonia. Toate tarile Europei poseda unul sau mai multe coduri.
Anumite reguli codificate se refera doar la jurnalisti: manifestarea solidaritatii fata de confrati, necesitatea de a nu se lasa corupt sau imperativul de a nu plagia. Alte reguli se refera la conducatori: a nu omite sau exagera anumite informatii de exemplu, pentru a servi anumite interese politice sau a seduce cumparatorii de spatiu publicitar al utilizatorilor. Majoritatea regulilor se aplica ambelor categorii. Cel mai adesea, jurnalistul nu-si permite sa-si sacrifice
1.Shannon A. Bowen- Etica si relatiile publice
2.http://basicmarketing.ro/relatii-publice/etica-in-pr
3.http://www.praward.ro/resurse-pr/articole/etica-in-pr-specialisti-in-comunicare despre-problemele-etice-din-piata-romaneasca-a-comunicarii-de-afaceri.html
4.http://evado.ro/?p=167
5.http://stiri.rol.ro/content/view/24470/3/
6.http://www.pr-romania.ro/articole/etica-in-pr.html
7.ALIX Fr A NC O IS-XAV IER , Une ethique pour l information, Paris, L Harmattan, 1997.
8.Economica, 1999 (contine o vasta bibliografie a titlurilor in limba engleza).
9.M. Friedman, Libertati si raspunderi ale ziaristilor si autorilor, Humanitas, 1991
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
