Ceasul este unul dintre cele mai vechi obiecte inventate de om, in incercarea lui de a intelege si controla timpul. Cele mai vechi ceasuri sunt cele solare si au aparut acum 5000-6000 de ani in Orientul Mijlociu si in Africa de Nord. Acesta era format dintr-un pilon, o constructie inalta si subtire dar exista si o forma mai primitiva a acestuia si anume un bat infipt in pamant. Ora era calculata in functie de lungimea umbrei facuta de pilon. Aceasta modalitate de a masura timpul avea insa mari neajunsuri: el nu functiona noaptea si cand cerul era innorat.
A doua mare etapa din istoria ceasului a fost orologiul hidraulic sau "clepsidra", inventat tot in Egipt. Perioada cuprinsa intre anii 1500 si 1575 este considerata a fi marea epoca de dezvoltare si inovare in ceea ce priveste ceasurile. Ceasurile acelor zile erau niste structuri imense, ceea ce a facut transportarea lor imposibila. Cu toate acestea, primul ceas portabil a vazut lumina zilei in anul 1524.
In timpul anilor 1600, pana la 1675, ceasurile nu evoluau prea mult in ceea ce priveste tehnica, dar erau folosite mai mult ca ornament. Tocmai din considerentul ca nu erau exacte, pe ceasuri erau montate sau gravate metale si pietre pretioase , astfel putand fi purtate precum bijuterii. Se purtau sub forma de pandantiv, atarnat la gat, fie in buzunare, odata cu aparitia vestelor.
Dupa anul 1675, pentru prima data ceasurile foloseau arcurile spiralate, ceea ce a imbunatatit exactitatea redarii timpului de la fractiuni de o ora la fractiuni de un minut. Imbunatatirea preciziei a dus la adaugarea unei noi caracteristici: introducerea minutarului si impartirea cadranului in minute. Orele erau marcate cu cifre romane, iar minutele cu cifre arabe. Initial ceasurile trebuiau intoarse la fiecare 12 ore, dar adaugarea unei a patra roti a facut ca acestea sa fie intoarse la fiecare 24 de ore.
Dupa 1900 erorile datorate temperaturii si echilibrului au fost eliminate ca urmare a utilizarii aliajelor bimetale. Aceasta perioada a cunoscut si nasterea ceasurilor de mana iar pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondiala, acestea au inlocuit complet ceasurile de buzunar. Dupa 1945, ceasurile au fost echipate cu mecanisme complicate cum ar fi tragerea automata, setarea datei, a alarmei, iar din anii 1950 au fost disponibile si ceasurile care functionau pe baza de baterie. S-a nascut, de asemenea si conceptul de ceas electronic cu 2,5 milioane de batai pe secunda. Prin anii 1970, ceasurile electronice au inlocuit ceasurile mecanice pentru totdeauna.
1.2. CLASIFICAREA CEASURILOR
In prezent, ceasurile se pot clasifica dupa mai multe criterii in functie de complexitatea si utilitatea acestora
Daca ar fi sa ne rezumam la o clasificare simpla, ceasurile de mana se impart in trei mari categorii, in functie de mecanismul lor:
- Mecanic : cele mai vechi de pe piata, functionau prin simpla intoarcere a cheitei.
- Automatic : nu mai necesita o intoarcere manuala periodica. Sunt prevazute cu un rotor (de obicei in forma de evantai) care e antrenat in functie de miscarile mainii, generand energia necesara functionarii ceasului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
