Aceste metode au la baza utilizarea proprietatilor optice ale substantelor de analizat si interactiunea energiei radiante cu materia.Ele se pot grupa in :
- metode de absorbtie care cuprind: colorimetria si spectrofotometria, ( definite ca metode bazate pe masurarea cantitatii de lumina absorbita de catre particolele unei suspensii ) , nefelometria ( metoda bazata pe masurarea cantitatii de lumina difuzata de catre particulele unei suspensii ).
Ca tehnica de executare metodele de absorbtie pot fi subiective si obievtive.
1. Spectrometia: analiza spectrala de emisie ce masoara lungimea de unda si intesitatea radiatiei emise de atomii substantelor aduse in stare de vapori cand sunt excitati cu o energie din exterior
2. Fotometria : in flacara la fel pentru excitarea atomilor se utilizeaza o energie mai mica a unei flacari
3. Fotoluminiscenta : bazata pe masurarea intensitatii luminii emisa de o substanta sub influenta energiei radiante incidente
4. Spectrografie Raman : efectul raman consta in aceea ca lumina monocromatica difuzata de un mediu transparent contine pe langa frecventa luminii incidente si o serii de lumini cu recvente mai mici ( linii Stokes ) precum si o serie de liniii foarte slabe cu frecvente mai mari , dispuse simetric de primele linii anti-Stokes. Spectrul ramun este characteristic molecolelor substantei care produce difuzia
5. Alte metode :
a) Refactrometia bazata pe masurarea indecilui de refractie al substantei
b) Polarometria bazata pe studiul rotirii planului de polorizare ( numai pentru substante optic active )
c) Interferometria bazata pe masurarea indecilui de refractie , prin suprapunerea a doua fascicole de lumina monocromatica , provenind de la aceeasi sursa .
Capitolul II
Colorimetria
2.1 Generalitati
Metoda colorimetrica consta in compararea intensitatii culorii solutiei de analizat cu o solutie etalon de o anumita concentratie . Masoara deci, absortia luminii la trecerea prin solutii colorate prin compararea cu solutii de concentratii cunoscute .
Ea se aplica in special pentru determinarea cantitatiilor mici de substanta si de multe ori nu este necesar sa se separe in prealabil substanta de analizat .
In metodele subiective comparatia se face vizual, deci rezultatele pot fi cu erori legate in primul rand de sensibilitatea ochiului observatorului la aprecierea intensitatilor si a nuantelor culorilor .
In practica analitica adeseori se intalnesc solutii colorate , care isi datoresc culoare prezentei componentilor colorati ( ioni , molecule , etc ) in unele cazuri coloratia apare in urma dizolvarii substantei de analizat , care contine un ion molecula cu o coloratie caracteristica ( lucru ce se observa de exemplu da disolvarea aliajelor , care contin crom , nichel , cobalt , cupru , si altele ) . In alte cazuri colorarea substantei ( incolore sau slab colorate ) apare in urma daugarii unor reactivi speciali , care produc un effect colorat ( de exemplu la adaugarea rodanurei de potasiu , intr-o solutie de fier trivalent , apare o coloratie rosie ca sangele iar la adaugarea acidului sulfosalicilic in solutie amoniacala , apare o coloratie galbena ; prin adaugarea dimetilglioximei , intr-o solutie de fier bivalent , in prezenta acidului tartric si a amoniului se formeaza o coloratie rosie , prin adaugarea aluminonei sare amoniacala a acidului aurii ntricarbonic , intr-o solutie care contine aluminiu in trezenta amoniacului si carbonatului de amoniu , se formeaza un lac de culoare rosie aprinsa ) .
Determinarea concentratiei ( continutul )intr-un element oarecare din materialul de analiazat devine posibila masurand cantitatea de lumina absorbita de solutia colorata ( reala si coloidala ) sau de suspensie alba , sau masurand cantitatea de lumina dispersata de particolele de suspensie .
2.2 Legi care stau la baza colorimetriei
2.2.1 Legea fundamentala a colorimetriei
Daca un fascicol luminos al carei intensitate este I0 cade pe o cuveta cu solutie , o parte din acesta lumina cu intensitatea Ir se va reflecta de pe suprafata cuvetei o alta parte cu intensitatea I va fi absorbita de solutie si o parte cu intensitatea It va trece prin cuveta . Energia radianta incidenta este micsorata . Intre aceste marimi exista uramatoarea relatie :
I0 = Ia + Ir + It
Deoarece in practica , pentru o serie de analize , se foloseste aceeasi cuveta cu intensitatea luminii reflectate , va fi constanta si mica si ea poate fi neglijata . Din aceasta cauza ecuatia de mai sus poate fi simplificata in modul urmator :
A. M. Dmov : "Analiza tehnica a minereurilor si metalelor - traducere din limba rusa" Editura Tehnica , Bucuresti 1952
I. Tomita , V. Onitiu : "Indrumator pentru lucrari in laboratorul de chimie , chimia analitica si analize tehnice " - Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1977
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
