Un flux tehnologic este o succesiune de procese si operatii care decurg si se inlantuiesc intr-o ordine pe care o cere produsul care se fabrica. Fluxul incepe de la alegerea materiilor prime si se termina cu obtinerea unui produs finit gata pentru ambalare.
Feldspatul este o roca naturala, care are rolul de a ajuta procesul de ardere si de a conferi produsului ceramic o anumita compozitie.
Nisipul utilizat trebuie sa fie foarte pur, care are rolul de a reduce din plasticitatea caolinului si de a conferi produsului final o anumita compozitie chimica.
Barbotina este o suspensie de material solid foarte fin macinat in apa, cu o concentratie destul de mare.
Toate operatiile de dupa fasonare necesita sortari partiale.
Tehnologia ceramica presupune o serie de operatii si procese unice si comune pentru variantele tehnologice practicate, de multe ori aceste variante au foarte putine asemanari si deci se pot compune foarte multe scheme de flux tehnologic.
Pentru acestea se considera ca se lucreaza cu materiile prime specifice ceramicii clasice. Aceste materiale se impart in doua categorii :
1.Materii prime plastice (argile foarte diferite de la argila comuna la cea refractara, diverse tipuri de caolinuri, alte roci argiloase cu proprietati speciale).
Acestea au capacitatea de a se combina foarte usor cu apa formand suspensii stabile, barbotine sau paste cu proprietati plastice care se deformeaza usor, fara fisuri si rupturi si care isi pastreaza forma dupa deformare.
Caolinurile si celelalte roci argiloase au o finete foarte ridicata a particulelor putandu-se folosi ca atare fara sa mai necesite o macinare prealabila.
Argilele mai ales daca au un continut mare de nisip vor trebui macinate. Pentru aceste materii prime plastice operatia de baza se numeste deleiere, adica combinarea acestora cu apa, resultand in final o barbotina.
In anumite cazuri, materia prima plastica poate fi doar umezita cu apa,
obtinandu-se o pasta plastica. Umezirea se face simultan cu o amestecare, ceea ce asigura o pasta relativ omogena.
Deleierea reprezinta o desfacere in apa a materiilor prime plastice pentru care este suficient sa avem un recipient cu un volum adecvat si care sa aiba un agitator (deleior).
2. Materii prime neplastice (degresante), acestea sunt absolut necesare pentru a reduce din plasticitate, deoarece o plasticitate prea mare ridica obstacole dificile in fluxul tehnologic al produselor.
Fondantii sunt materii prime care joaca un rol foarte important in arderea produselor si care alaturi de nisip si materiile prime plastice stabilesc compozitia chimica finala a produselor ceramice si deci proprietatile acestora.
3. Apa si alte adaosuri tehnologice, care sunt substante chimice care ajuta anumite operatii din flux.
Pentru materiile prime din a doua categorie este absolut obligatorie macinarea. Cel mai greu se macina nisipul si de obicei pentru a ajuta acest proces se adauga in utilajul de macinat si o proportie de 5-15% materie prima plastica. Macinarea se face de obicei umed fiind mai eficienta economic astfel incat se va obtine o suspensie. Procesul de macinare este indelungat si decurge pana cand materia prima atinge o anumita finete ceruta de masa ceramica. Finetea se verifica prin sitare, care este o operatie.
Odata ce materiile prime au fost aduse la forma ceruta de flux, urmeaza dozarea acestora in conformitate cu reteta de fabricatie a produsului ceramic respectiv.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
