Bolile cardiovasculare ocupa, datorita frecventei si gravitatii lor, un loc important in preocuparile specialistilor. Numarul medicamentelor utilizate pentru actiunea lor asupra aparatului cardiovascular este in continua crestere. In ultima vreme de o atentie deosebita s-au bucurat antagonistii calciului, un reprezentant important al acestei clase fiind verapamil.
Antagonistii calciului, numiti si blocanti ai canalelor lente de calciu, inhiba selectiv intrarea calciului in celule prin canalele voltaj-dependente. Prezenta acestor canale in muschii netezi si striati, in miocard, in nodul sino-atrial si atrioventricular (mai putin in restul tesutului excito-conductor) explica numeroasele indicatii terapeutice ale acestei clase de medicamente. In functie de proprietatile farmacologice particulare si de efectele adverse, reprezentantii acestei clase se folosesc ca medicatie de prima alegere, de alternativa sau de aditie in numeroase tulburari cardiovasculare.
Verapamil, cel mai folosit dintre derivatii dimetoxifenil-alchilaminei, prezinta actiune pe tesutul nodal, miocard si vase, selectivitatea dominanta fiind pe nodul atrio-ventricular. Datorita acestor proprietati este folosit ca antiaritmic, antianginos si antihipertensiv.
In lucrarea de fata ne-am propus efectuarea unui studiu al stabilitatii solutiei injectabile de clorhidrat de verapamil, forma farmaceutica ce asigura o biodisponibilitate maxima. Studiul va urmari influenta temperaturii de sterilizare, a luminii si a temperaturii de conservare asupra preparatului mentionat.
1. PREPARATE PARENTERALE
Preparatele parenterale sunt forme farmaceutice dozate, sterile, destinate administrarii in tesuturile organismului printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile.
Denumirea de preparate parenterale deriva de la "par enteron" (alaturi, in afara intestinului). Exista si alte cai de administrare "in afara intestinului", dar prin preparate parenterale se inteleg numai acele forme farmaceutice care se administreaza printr-un procedeu care lezeaza temporar tesuturile.
Pot fi solutii, suspensii, emulsii, pulberi sau comprimate destinate injectarii sau implantarii in organism.
Farmacopeea Romana - editia X cuprinde doua monografii de generalitati pentru preparatele parenterale si anume: preparate injectabile si preparate perfuzabile.
Preparatele injectabile sunt definite in Farmacopeea Romana - editia X ca fiind "solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire; sunt repartizate in fiole sau flacoane si sunt administrate prin injectare".
Primele preparate injectabile mentionate in Farmacopeea Romana -editia III, au fost serul fiziologic si serul gelatinos.
1.1 AVANTAJELE Sl DEZAVANTAJELE PREPARATELOR
PARENTERALE
Utilizarea frecventa a preparatelor parenterale in terapeutica se explica prin numeroasele avantaje pe care le prezinta:
- actiune rapida - efectul unui medicament administrat intravenos se instaleaza in cateva secunde, iar intramuscular in cateva minute;
- actiune intarziata sau prelungita in functie de calea de administrare si de modul de formulare;
- evitarea inactivarii unor substante la nivelul tubului digestiv sau la nivelul ficatului. De exemplu, substantele cu structura peptidica se hidrolizeaza in aminoacizi sub actiunea enzimelor din sucul gastric si intestinal. De asemenea hormonii sexuali masculini si feminini se administreaza pe cale parenterala deoarece pe cale orala se inactiveaza total sau partial; de exemplu, progesterona in ficat se inactiveaza si se elimina ca pregnandiol inactiv; testosteronul isi pierde partial din activitate si se metabolizeaza sub forma de androsteron;
- evitarea efectelor secundare ale unor medicamente - de exemplu, actiunea constipanta a morfinei;
- actiunea locala - de exemplu, realizarea anesteziei locale,
radioopacifierea unui organ etc.;
- administrarea unor medicamente care nu sunt absorbite la nivelul
tubului digestiv sau care prezinta o absorbtie scazuta
BAN P., SEVASTOPOL E. - Solutii sterile
Editura Medicala, Bucuresti, 1978
2. BROOD A. - Pharmaceutical Practice
1990
3. CID E., MORAN I. - Biodisponibilite des medicamente
J Pharm, Belgia, 1985
4. DAKKURI A., BUTLER, De Luca P. - Sustaineal release from inert wax
matrixes
J Pharm, Belgia, 1978
5. DOBRESCU D. - Farmacoterapie practica, vol. II
Editura Medicala, Bucuresti, 1989
6. EYKYN S., PHILLIPS J.V. - Experta Medica, International Congress
Series 433
7. GAJWSKA M. - Acta.Pol.Pharm
1972
8. GOODMAN L., GILMAN A. - Bazele farmacologice ale terapeuticii
Editura Medicala, 1960
9. GUAY DAVID R., MEATHERALE R. - Antimicrobian Agents
1984
10. INGS R.M.J., MC FADZEAN J.A. - Biochem. Pharmacol.
1984
11. KNIGHT R.C. si colaboratori - Biochem. Pharmacologie
1978
12. KRAUSS J.A.M., VERMEY - Pharm.Weekbl.
1981
13. LEHMANN L. - The Theory and Practice of Industrial Pharmacy, ed.II
Philadeplphia, 1976
14. LHOEST W. - Concepts actuels relatifs au passage et au transport des
medicamente a traners membranes et cellules
J Pharm, Belgia, 1973
15. LEUCUTA S. E. - Introducere in biofarmacie
Editura Dacia, 1975
16. LEUCUTA S.E., POP R.D. - Farmacocinetica
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1981
17. MILNER L. - British Medical Journal - vol.1
Londra, 1977
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
