Inima, pompa care asigura circulatia sangelui in organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sangelui in sens unic, si anume dinspre atrii inspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea stanga numai doua. Unele boli inflamatorii, cel mai frecvent reumatismul, se pot solda cu lezarea acestor valvule: stramtorarea orificiului, stenoza, stanjenindu-se astfel scurgerea sangelui din atriu in ventricul sau impiedicarea etanseitatii in momentul inchiderii valvulelor, insuficienta, ceea ce are ca rezultat revenirea sangelui in sens invers, din ventricul in atriu; uneori ambele tipuri de leziuni se pot asocia.
Inima desfasoara o munca enorma, pentru indeplinirea careia peretii sai musculosi trebuie sa fie foarte bine irigati cu sange oxigenat. In acest scop, imediat dupa plecarea arterei aorte din ventriculul stang, se desprind din ea doua ramuri ce inconjoara suprafata inimii ca o coroana (fapt pentru care au fost numite artere coronare) si care se divid apoi in ramuri din ce in ce mai fine, formand o retea bogata de vase capilare, in jurul fibrelor muschiului cardiac. Lezarea arterelor coronare prejudiciaza hranirea muschiului inimii, asa cum se intampla in bolile cunoscute sub numele de angina pectorala, infarct miocardic, cardiopatie ischiemica cronica.
Oricare dintre elementele anatomice sau functionale pot suferi agresiunea diferitilor factori de imbolnavire, motiv pentru are bolile de inima sunt foarte deosebite intre ele.
In categoria bolnavilor denumiti cardiovasculari, intra toti acei care au semne de imbolnavire din partea inimii si vaselor precum si persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau a vaselor, fara ca ele sa sufere prea mult, uneori nu au nici o suferinta evidenta.
Simptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai in raport cu elementul structural ce a avut de suferit in cea mai mare masura (miocardul, pericardul, valvulele, arterele coronare etc.), ci si in raport cu stadiul in care se gaseste boala, existand deosebiri mari intre stadiul de inceput si cel avansat. Aceasta se datoreste faptului ca inima nu foloseste in toate imprejurarile intreaga forta de care dispune; ea are o importanta rezerva pe care o utilizeaza numai in situatii deosebite, cum ar fi efortul fizic. Asadar, functia inimii este uneori asigurata ca si cum organismul ar fi in stare de sanatate. Acesti bolnavi de inima sunt cunscuti sub numele de compensati sau latenti. Daca modificarile produse de boala depasesc anumite limite, functia inimii se deregleaza si incep sa apara anumite simptome ce atrag atentia asupra imbolnavirii ei.
Un simptom important este dispneea, care inseamna greutatea in respiratie. Bolnavul simte o lipsa de aer ori senzatia ca se sufoca. In aceasta situatie se constata cresterea frcventei si amplitudinii miscarilor respiratorii. Sindromul este intalnit la mitrali si aortici, la hipertensivi, in pericardite si miocardite. Toate aceste boli au o caracteristica comuna: sangele este impiedicat sa parcurga cu usurinta camerele stangi ale inimii si de aceea stagneaza in plamani, micsorand posibilitatile acestuia de a efectua schimburile gazoase, preluarea oxigenului din aer si eliminarea bioxidului de carbon. Stagnarea sangelui in reteaua de vase capilare a plamanilor este accentuata si de faptul ca ventriculul drept, fiind sanatos, trimite spre inima aceeasi cantitate de normala de sange, pe care ventriculul stang, suferind, nu o mai poate impinge in totalitate mai departe. Daca un astfel de bolnav este nevoit sa faca un efort fizic mai mare (urcarea catorva etaje), apare o dispnee intensa si destul de indelungata, care obliga bolnavul sa se opreasca si sa se odihneasca.
Foarte frecvent, dar indeosebi dupa un efort fizic mai mare, pot aparea dureri in partea stanga a pieptului. In unele afectiuni cum sunt angina pectorala, infarctul miocardic si pericardita uscata, durerea toracica este foarte intensa, constiuind simptomul dominant. In angina pectorala si in infarctul miocardic durerea este provocata de irigarea deficitara a muschiului cardiac, iar in pericardita ea apare datorita frecarii intre ele a foitelor pericardice inflamate si ingrosate
- Manual de biologie pentru clasa a X-a, Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean, Rodica Mohan - Editura Corint 2004
- Dictionar enciclopedic roman - Editura tehnica
- Actualitati in patologia biochimica a bolilor cardiovasculare - Mircea Cucuianu, Dumitru Zdrenghea - Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca 2004
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
