"Tu Doamne Dumnezeule, Stapane a toate, lumineaza
si indrepteaza sufletul, inima si mintea robului Tau; calauzeste-mi mainile ca sa pot infatisa cum se cuvine si in mod desavarsit chipul Tau, al Sfintei Tale Maici si pe cele ale tuturor sfintilor pentru slava, bucuria si infrumusetarea Sfintei Tale Biserici!"
Dionisie din Furna "Erminia picturii bizantine"
INTRODUCERE
Reprezentarea lui Hristos presupune asumarea unei datorii care poate deveni " de temut " a pictorului caruia ii revine doar datoria de a o realiza, tema fiind sub inalta povatuire a unei realitati divine. Daca in arta laica, profana, tema icoanei este reprezentata de simboluri alegorice, in arta crestina tema nu este de domeniul intelectului ci ea reprezinta in sine o taina. In sinodul VII ecumenic 787 se spune referitor la aceasta:
"De pictor depinde numai aspectul tehnic al lucrarii, dar intregul ei plan, dispozitia si compozitia sa apartin si depind de Sfintii Parinti intr-un chip foarte limpede."
Se cuvine inainte de toate a descrie acea stare pe care trebuie sa o aiba cel care picteaza icoanele, fara de care icoana devine doar un simplu obiect de arta, o frumusete lipsita de "lumina " ce iradiaza in urma impletirii pictarii cu rugaciunea, postul si asceza. Unele icoane vechi sunt facatoare de minuni. Ne punem intrebarea: de ce ? Carui fapt se datoreaza acest lucru? Icoana devine "facatoare de minuni" inca din clipa "zamislirii" ei in mintea pictorului si pe tot parcursul pictarii ei. Insusi sfantul reprezentat in acea icoana, coboara pentru a indruma, a supraveghea, pentru a-l feri pe iconar de eventualele greseli. Bineinteles, starea sufleteasca a pictorului, trebuie sa corespunda cu nivelul minim de "sfintenie" trupeasca si sufleteasca. Fara de aceasta, icoana isi pierde atat semnificatia cat si valoarea ei religioasa, spirituala.
Michael Quenot, vorbind despre decaderea vietii morale a pictorilor de icoane spunea :
"Pictorul de icoane trebuie sa fie smerit, bland, evlavios, sa nu palavrageasca, sa nu rada peste masura, sa nu fie certaret, nici invidios, nici betiv, nici hot, el trebuie sa respecte curatia duhovniceasca si trupeasca."
Azi, cand sunt atatea scoli si atatea ateliere de pictura, doar cele din cadrul manastirilor mai respecta acest lucru. Icoana in cadrul eclezial nu trebuie sa reflecte personalitatea autorului, ci ea trebuie golita de orice sentiment si emotie personala.
Ea descopera lumea de dincolo de ea, accentuand atat trasaturile figurative ale sfantului, dar inainte de toate ea pune in evidenta dimensiunea duhovniceasca, interioara. Leonid Uspenski spunea:
"Telul icoanei este acela de a orienta spre transfigurare toate sentimentele noastre, ca si puterea noastra de intelegere si toate aspectele firii noastre dezbracandu-le de orice exaltare care nu poate fi decat nesanatoasa si vatamatoare "
Aflat in fata icoanei, privitorul, dar mai cu seama crestinul simte o bucurie, dar si o tristete provocata poate de nostalgia " paradisului pierdut", pe care el il intrezareste in chipul sfantului reprezentat, care datorita vietii sale duhovnicesti a ajuns sa-l vada. Icoana mai poate fi un mijloc de intalnire intre om si Dumnezeu; este o "prezenta vie" cel insoteste pe om inca de la nastere si continua pana in clipa cand totul devine "nefiinta". Un teolog spunea ca, Evanghelia este o icoana verbala a lui Hristos, iar icoana o Evanghelie in culori. De la intruparea Fiului lui Dumnezeu chipul omului primeste o dimensiune noua, o alta interpretare. Spre deosebire de arta elenistica si cea a renasterii, unde frumusetea trupului omenesc primeaza prin aspectul sau naturalist in icoana trupul dispare sub vesmintele, care nu acopera doar trupurile ci si sufletele, cutele lor nu mai exprima miscarile fizice, ci ritmul duhovnicesc al intregii fiinte.
Cennino Cennini vorbea despre cum ar trebui sa se pregateasca cel ce vrea sa-si insuseasca arta pictarii icoanei :
"Asadar cel care din imboldul sufletesc se simte atras de aceasta arta, sa se impodobeasca mai intai cu acest vesmant: adica, cu
Michel Quenot - "Icoana fereastra spre absolut", Ed. Enciclopedica Bucuresti - 1993.
Michel Quenot - " Invierea si icoana", Ed. Christiana, Bucuresti-1999.
Christoph Schonborn - "Icoana lui Hristos", Ed. Anastasia, Bucuresti - 1996.
Paul Evdochimov - "Arta icoanei o teologie a frumusetii " Ed. Meridiane- Bucuresti - 1993.
Ministerul Culturii - "Arta din Moldova de la Stefan cel Mare la Movilesti" - Ed. Muzeului de Arta al Romaniei, Bucuresti - 1999.
Liviu Lazarescu - "Pictura in ulei", Ed. Sigma Plus, Deva - 1996.
Ceninno Ceninni - "Tratatul de pictura", Ed. Meridiane, Bucuresti - 1977.
Dionisie din Furna - "Erminia picturii bizantine" , Ed. Mitropoliei Banatului - 1979.
Marc Havel - "Tehnica tabloului" , Ed. Meridiane, Bucuresti - 1980.
D. I. Kiplik - "Tehnica picturii vechilor maestri" , Editura de stat pentru literatura si arta Moscova - Leningrad - 1950.
M. V. Farmakovski - "Conservarea si Restaurarea colectiilor de muzeu". Traducere din limba rusa, Bucuresti - 1954.
Egon Sendler - "L icona immagine dell invisibile": elementi di teologia, estetica e tecnica. Ed. San Paolo, Roma - 1984.
D. Thompson - "The materials and Techniques of Medieval Painting". Dover Publication, New York - 1956
F. Kontoglos - "Ekphasis tis orthodoxon ikonographias", Atene - 1960.
B. Ioanis - "I tehniki tis aghiografias" , Atene.
Galignani P. - "Il mistero e l imagine: l icona nella tradizione bizantina". Ed. "La casa di Mantova " Milano - 1981.
Guillem Ramos Poqui - "Come si dipinge una icona", Ed. Piemme - 1995.
Ivanov V. - "Grande libro di icone russe", Ed. San Paolo, Patriarcato di Mosca - 1987.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
