Orasele monoindustriale reprezinta o componenta distincta a sistemului urban romanesc si au facut obiectul unor cercetari in literatura de specialitate din tara, individual sau sub forma unor grupari teritoriale. Orasele monoindustriale, ca ansamblu functional distinct nu au fost abordate in Romania intr-o lucrare geografica care sa le cuprinda in ansamblu. In aceste conditii, lucrarea de doctorat Studiul geografic al oraselor monoindustriale din Romania isi propune sa ofere o sinteza asupra acestor orase care sa evidentieze evolutia acestora de-a lungul secolului XX si inceputul secolului XXI, asupra factorilor care au determinat aparitia si dinamica lor, a tipurilor de orase in functie de specializarea intr-o ramura industriala, fortei de munca si a bazei economice, incercand totodata sa ofere si solutii de revitalizare a ecosistemelor urbane monoindustriale destructurate ca urmare a dificultatilor datorate trecerii de la economia centralizata la economia de piata.
Intre principalele elemente definitorii ale sistemului urban (dimensiunea demografica, activitatile economice si socio-culturale, nivelul de echipare tehnico-edilitara a oraselor, relatiile ce se stabilesc intre ele, etc.), functiile oraselor - care au stau la originea acestora si determina dezvoltarea lor - constituie elementul de baza si, totodata, cel mai dificil de cuantificat in orice analiza geografica.
Pentru elaborarea acestei teze a fost studiat, analizat si sintetizat un mare volum de informatii oferite de diverse lucrari de specialitate ale cercetatorilor din domeniul geografiei, istoriei, economiei, statisticii, planificarii teritoriale, sociologiei, ceea ce dovedeste caracterul interdisciplinar al acestei teme. La acestea se adauga un fond bogat de date statistice culese din surse viabile, atat la recensaminte, cat si din perioada dintre acestea. Astfel, s-au utilizat date statistice de la recensamintele populatiei si locuintelor din anii 1930, 1956, 1966, 1977, 1992 si 2002, dar si din anuarele statistice si fisele localitatilor din perioada 1990-2002. O serie de date privind baza economica a oraselor (productie industriala, cifra de afaceri, profit net) au fost furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
De precizat ca in lucrare ultimul an luat in analiza este 2002, anul ultimului recensamant, datorita mentinerii pentru comparatie a aceleiasi baze de date statistice oferita de recensaminte. De asemenea, incepand cu anul 2003, fisele localitatilor nu mai au aceeasi structura a datelor statistice ca cele din anii anteriori, acesta fiind un motiv in plus pentru alegerea anului 2002 ca ultim an de referinta. Exceptie, face capitolul in care se analizeaza tipurile de orase monoindustriale unde datele au fost obtinute in urma cerecetarilor de teren, dorindu-se astfel o imagine cat mai actuala a economiei, in special a industriei, din perspectiva orientarii solutiilor pentru revitalizarea acestora.
In scopul alinierii legislatiei romanesti la prevederile Uniunii Europene, in 1992 a fost adoptata Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala (CAEN), compatibila cu standardele internationale ISIC/CITI (clasificarea standard internationala a tuturor activitatilor economice utilizata de ONU) si NACE (Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana). In Monitorul Oficial al Romaniei nr. 908/13.12.2002 s-a publicat Ordinul 601 al Presedintelui Institutului National de Statistica privind actualizarea Clasificarii Activitatilor din Economia Nationala - CAEN. Pentru compatibilitatea datelor s-a facut o corespondenta a ramurilor economice folosite inaninte de 1992 si dupa acest an.
Cadrul conceptual prezinta o serie de puncte de vedere asupra functiei unei asezari urbane, clasificari functionale la nivel international si la nivel de Romania, cat si locul oraselor monoindustriale in cadrul acestor clasificari. In mod ideal, clasificarea functionala trebuie sa se bazeze pe date statistice cat mai detaliate dar acestea sunt rareori cuantificate si publicate si sunt de obicei inaccesibile din motive de timp si costuri.
Primul capitol al lucrarii a avut in vedere identificarea geografica complexa, pe baze metodologice, a esantionului de orase monoindustriale ce va fi analizat in capitolele urmatoare. Au fost analizati o serie de indicatori la nivelul intregului sistem urban pentru anii 1930, 1966, 1977, 1992 si 2002 - structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate, ponderea populatiei ocupate intr-o singura ramura industriala din totalul populatiei ocupate, ponderea valorica a productiei exercitate si a cifrei de afaceri intr-o singura ramura industriala din total oras, indicele de localizare a activitatilor industriale, indicele de specializare si indicele de monospecializare - pe baza carora va fi stabilit esantionul de orase cu care se va lucra in capitolele urmatoare.
Factorii ce au influentat aparitia si dinamica oraselor monoindustriale din Romania reprezinta subiectul celui de-al doilea capitol. Printre cei cu rol determinant se regaseste cadrul natural perceput prin prisma pozitiei geografice, cu impact mai pregnant la nivel local, si conditionarile socio-economice ale acestuia - prezenta resurselor de materii prime si valorificarea lor, politica de stat din perioada economiei centralizate, potentialul demografic, forta de munca si specializarea acesteia, dezvoltarea cailor de comunicatie, piata de desfacere, mediul economic.
Dinamica oraselor monoindustriale din secolul trecut dar si din primii ani ai secolului XXI, analizata in capitolul trei, nu putea fi pusa in evidenta decat cu ajutorul unei succinte analize a conditiilor in care s-a desfasurat urbanizarea in Romania, a proceselor de industrializare si urbanizare din perioada comunista dar si a noului cadru economic si social instalat dupa Revolutia din decembrie 1989. Evolutia oraselor monoindustriale s-a realizat luand-se in analiza trei perioade caracteristice: perioada de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cea a industrializarii socialiste si cea de tranzitie spre economia de piata.
Capitolul patru prezinta tipurile de orase monoindustriale in functie de ramura industriala care domina baza economica, respectiv orase specializate in industria extractiva si orase specializate in ramurile industriei prelucratoare. Pentru realizarea capitolului, cel mai amplu al lucrarii, a fost realizata o sumara analiza a acestor tipuri de orase, prin evidentierea perioadei de aparitie a localitatii, a investirii la rangul de oras, a infiintarea unitatii/unitatilor industriale care dau specificul economic si evolutia acestora, cat si situatia actuala a vietii economice. Analiza are in vedere si cinci studii de caz, realizate pe baza cercetarilor de teren - Rovinari, Hunedoara, Onesti, Mioveni si Buhusi.
In capitolul cinci, privind baza economica a oraselor monoindustriale, sunt abordate o serie de aspecte legate de sectorul industrial, primar si tertiar. In timp ce industriei i-a fost alocat un spatiu mai mare, celelalte sectoare au fost analizate prin prisma rolului jucat de acestea in viitor, in perspectiva unei diversificari functionale. Contextul legislativ actual (pentru industria extractiva si cea prelucratoare), dinamica salariatilor la nivelul economiei dar si la nivelul industriei, raportul stabilit intre salariatii oraselor monoindustriale si cei de la nivelul judetelor, procesul de dezindustrializare, productia industriala, cifra de afaceri si firmele din industrie sunt elementele care au scos in evidenta trendul negativ inregistrat de acest sector in intervalul 1990-2002. La toate aceste elemente s-a adaugat si o analiza generala a infrastructurii tehnico-edilitare, ce va intregi imaginea asupra bazei economice.
Caracteristicile demografice ale oraselor monoindustriale in general, pot fi puse in evidenta, intr-o masura ridicata, prin analiza unor indicatori geodemografici prin care s-a incercat in capitolul sase conturarea unei imagini spatiale generale a potentialului demografic si de forta de munca din orasele monoindustriale: dinamica numarului de locuitori si a locului ocupat in ierarhia urbana, miscarea naturala si migratorie a populatiei - factori cheie in oscilatiile demografice dar si in posibilitatea de regenerare a potentialului demografic, structuri complexe ale populatiei (pe sexe si grupe de varsta), dinamica si structura populatiei active, gradul de ocupare a populatiei si somajul, rata de dependenta economica, raportul dintre inchiderea principalei unitati industriale sau disponibilizarile din principala unitate industriala si rata somajului.
Capitolul sapte s-a concentrat pe abordarea unor areale cu orase monoindustriale aflate in dinamica din Europa ce constituie un punct de comparatie cu evolutia oraselor monoindustriale din Romania. Studiile de caz au fost alese din tari cu tipologii diferite ale economiei (Manchester, bazinul Ruhr, districtul industrial Santa Croce (Italia), economii de tip neplanificate; bazinul Lorrenei, economie de tip semi-planificat; si bazinul Sileziei, economii dezvoltate dupa modelul de tip socialist planificat.
Ultimul capitol, consacrat premiselor de dezvoltare ale oraselor monoindustriale si posibilitatilor de revitalizare a acestora debuteaza cu o analiza SWOT asupra potentialului de dezvoltare al acestor orase si reprezinta o sinteza a elementelor geografice menite sa asigure reechilibrarea economica si sociala. De asemenea, s-a urmarit si identificarea unor solutii concrete de revitalizare economica si sociala a oraselor monoindustriale, in functie de masurile care au fost aplicate si in cazul altor microsisteme teritoriale urbane aflate in criza (dezechilibru). Dintre acestea, pot fi mentionate: dezvoltarea activitatilor de servicii, un rol important fiind detinut de turism, cresterea gradului de diversificare ocupationala, declararea de zone defavorizate, parcuri industriale, parcuri stiintifice si tehnologice.
In elaborarea tezei autoarea a beneficiat de indrumarea stiintifica deosebit de riguroasa a conducatorului stiintifc, prof. univ. dr. George Erdeli, pentru care ii multumeste inca o data si pe aceasta cale. De asemenea, multumeste cercetatorilor de la Institutul de Geografie al Academiei Romane si cadrelor didactice de la Facultatea de Geografie a Universitatii din Bucuresti, in mijlocul carora s-a format ca geograf.
Multumiri sunt aduse si specialistilor de la diverse institutii, cum ar fi Urbanproiect, Institutul National de Statistica, primariilor oraselor Hunedoara, Rovinari, Mioveni, Onesti si Buhusi, pentru sprijinul acordat pe parcursul elaborarii tezei, sprijin fara de care nu ar fi fost posibila acumularea unui volum de date si informatii stiintifice care sa permita realizarea acestei lucrari.
CAPITOLUL I. CADRUL CONCEPTUAL
1.1. CLASIFICARILE FUNCTIONALE SI ORASELE MONOINDUSTRIALE PE PLAN MONDIAL
Functia urbana reprezinta profesiunea de baza exercitata de oras, este insasi ratiunea sa de a fi, este forma sub care apare aceasta in si din exterior. Functiile urbane sunt reprezentate de activitatile care justifica existenta si dezvoltarea orasului, care ii aduc resursele necesare vietii sale. Influenta orasului se exercita prin intermediul produselor pe care acesta le cumpara sau le vinde, a administratiei pe care o exercita, deci anumite activitati indreptate spre exterior si care constituie tocmai functiile sale (Beaujeu-Garnier, Chabot, 1971, p. 111).
"Cu ingramadirea de bunuri (materii prime, produse fabricate sau semi-fabricate, forta de munca, mijloace de intretinere, bunuri spirituale etc.) incepe, de obicei, functia urbana." (Mihailescu, 1971, p. 113).
Orasul este un "produs" al societatii, influentat de diversitatea conditiilor sociale, economice si politice, carora li se adauga elementele mediului geografic respectiv. Astfel, oamenii sunt grupati in orase pentru a exercita mai bine o activitate, care poate deveni factorul determinant in cresterea orasului. Termenul de functie a fost imprumutat din domeniul fiziologiei (orasele sunt comparate cu un organism), fiind introdus de Frederic Ratzel in 1891 si preluat si de alte categorii de specialisti (urbanisti, geografi, economisti, etc.) (Cucu, 2001, p. 124).
Avand in vedere dificultatile analizei dimensiunilor activitatilor urbane (fie de ordin conceptual, fie de natura tehnica) - evidentiate indirect, utilizand o serie de indicatori cantitativi si calitativi -, cea mai adecvata si accesibila metoda de determinare a functiilor urbane pentru a stabili tipologii si ierarhizari ale oraselor Romaniei, utilizata in a doua jumatate a secolului XX, ramane cea a analizei marimii si structurii populatiei active, inregistrata periodic la recensamintele populatiei si/sau a populatiei ocupate, in anii dintre recensaminte.
Cea mai mare problema o reprezinta clasificarea functionala a centrelor urbane. Clasificarea se bazeaza pe activitatea principala specifica fiecarui oras. Toate marile orase sunt mai mult sau mai putin multifunctionale iar desemnarea unui oras in categoria "industrial" nu inseamna ca acolo nu se face si comert. De asemenea, functia originala a unui oras nu este deloc un indiciu al activitatii majore care se desfasoara in prezent. Conform The Dictionary of Human Geography (2002), "clasificarea functionala a oraselor reprezinta gruparea acestora din punct de vedere al functiilor economice, in principal dupa structurile activitatilor industriale si populatiei ocupate. Majoritatea clasificarilor sunt inductive si au la baza metode de analiza a componentelor functionale ale oraselor".
Azais, C., Corsani Antonella (1998), Travail, territoire et post-fordisme, Espace et societes, nr. 92/93, L'Harmattan, Paris
Baranskiy N. (1946), Ob ekonomiko-geograficheskom izuchenii gorodov, Voprosy Geografii, nr. 2, p. 19-62.
Bastie J., Dezert B. (1980), L'espace urbain, Edit. Masson, Paris 384 p.
Bathory L. (2002), Modernizarea industriei miniere si metalurgice din tarile Europei Centrale in perioada interbelica, Institutul de Istorie "George Barit" Cluj-Napoca www.history-cluj.ro.
Bacanaru I., Buga D., Deica P., Molnar E., Stefanescu Ioana, Tufescu V. (1963), Contributii la studiul clasificarii functionale a asezarilor din R.P. Romana, Probleme de geografie, X, p. 29-53.
Bacanaru I., Mihailescu V., Herbst C. (1965), Contributii la studiul relatiilor dintre factorii geografici si functiile oraselor, Comunicari de geografie, III, p. 185-193.
Balteanu D., Popovici Ana (2005), Agricultura, in vol. Romania. Spatiu, societate, mediu, Editura Academiei Romane, Bucuresti, p. 245-254.
Beaujeu - Garnier Jacqueline, Chabot J. (1971), Geografia urbana, Editura Stiintifica, Bucuresti, 495 p.
Blanc A., George P., Smotkine H. (1967), Les Republiques Socialistes d'Europe Centrale, Presses Universitaires de France, Paris, 299p.
Braghina C., (2000), Asezarile umane din dealurile piemontane dintre Motru si Gilort, Editura Tehnica, Bucuresti, 207 p.
Buga D. (1971), Orasele Romaniei socialiste, Revista de statistica, 5, p. 34-44.
Cattan Nadine et alii, 1994, Le systeme des villes europeennes, Anthropos, Economica.
Candea Melinda, Erdeli G., Guran Liliana (1993), The coal exploitation influence upon the geographic environment in the Motru Coalfield, Geography and Conservation, Proceedings of the second Romanian-British Seminar, Institutul de Geografie, Bucuresti, p. 99-102.
Candea Melinda, Bran Florina (2001), Spatiului geografic romanesc, Editura Economica, Bucuresti.
Chardonnet J. (1965), Geographie industrielle, Tome II, L'industrie, Editura Sirey, Paris, 461 p.
Cosea M., Ghita P.T., Nitescu D., Gavrila I., Popescu C-tin (1995), Economie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 167 p.
Crangu Aurora (1973), The town of Balan - geographical aspects, Analele Universitatii Bucuresti, geografie, p. 109-116.
Cucu V. (1970), Orasele Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti.
Cucu V. (1972), Schimbari in structura social-economica a oraselor patriei noastre, Terra, 2, p. 28-35.
Cucu V. (1974), Geografia populatiei si asezarilor omenesti, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Cucu V. (1976), Geografie si urbanizare, Editura ,, Junimea", Iasi, 228 p.
Cucu V. (1977), Sistematizarea teritoriului si localitatilor din Romania, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 208 p.
Cucu V. (1995), Romania. Geografie umana, Editura ,,Glasul Bucovinei", Iasi, 180 p.
Cucu V. (2001), Geografia orasului, Editura Fundatiei Culturale ,,Dimitrie Bolintineanu", Bucuresti, 270 p.
Damian Nicoleta, Rovnovietchi Irena, Dumitrescu Bianca (2005), Atuuri si puncte slabe in dezvoltarea unui mediu geografic restrictiv - Delta Dunarii, Dezvoltarea durabila a spatiului rural, Colectia Biblioteca Economica, Seria Probleme Economice, vol. 154-155, pag. 46-52, ISBN 973-7940-89-X
Deica P. (1984), Rolul oraselor mici in structura teritoriala a economiei nationale, Buletinul SSG din RSR, VII, Bucuresti, p. 120-122.
Deica P., Erdeli G. (1994), Les petites villes de la Roumanie, Le collocque franco-roumaine, Paris, 1991, Institutul de Geografie, p. 82-87.
Deica P., Nancu Daniela, (1997), Noile structuri geodemografice urbane din Romania, Revista geografica, IV, p. 7-13.
Dobraca L. (2001), Activitatile comerciale in orasele Romaniei - Studiu geografic, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucuresti (mss.).
Dumitrescu Bianca (2004), Factori ce au influentat aparitia si dezvoltarea oraselor monoindustriale din Romania, Comunicari de Geografie, Tomul 8 , Bucuresti.
Dumitrescu Bianca, Damian Nicoleta (2005), Potentialul de dezvoltare al oraselor monospecializate in ramurile industriei prelucratoare, Revista geografica, T. XI, Bucuresti, p. 113-118
Dumitrescu Bianca, Damian Nicoleta (2006), Disadvantaged zones in Romania at the periphery of socio-economic development, in volumul EUROPA XXI, volume 15, Polonia, Warszawa, p. 151-160.
Dumitrescu Bianca, Damian Nicoleta (2006) - Tendinte demografice recente ale oraselor din zonele defavorizate, Forum Geografic, Revista de Geografie Umana, nr. 1, p. 28-33.
Enache M. (1986), Sistematizarea teritoriului. Aplicatii statistice, Editura Tehnica, Bucuresti, 530 p.
Erdeli G. (1996), Podisul Mehedinti - geografie umana, Editura Metropol, Bucuresti.
Erdeli G., Candea Melinda, Braghina C., Silviu C., Zamfir D. (1999), Dictionar de Geografie Umana, Editura Corint, 391 p.
Erdeli G., Dumitrache Liliana (2001), Geografia populatiei, Editura Corint, 288 p.
Erdeli G., Dumitrescu Bianca, Persu Mihaela (2004), Changes in the socio-professional structure of Romania's population, Proceeding of the Romanian-Turkish Workshop "Environment and sustainable development", Bucuresti, p. 103-111.
Erdeli G., Cucu V. (2005), Romania. Populatie. Asezari. Economie, Editura Transversal, Bucuresti.
Fischer A. (1994), Industrie et l'espace geographique, Editura Masson, col. Geographie, Paris.
Fourcher M. (coord.) (1993), Fragments d'Europe. Atlas de l'Europe mediane et orientale, Fayard, Paris
Fuchs R. (1964), Soviet urban geography-an appraisal of postwar research, Annals of the Association of American Geographers, vol. 54, nr. 2, p. 276-289
Gastescu P. (1996), Ecologia asezarilor umane, Editura Universitatii din Bucuresti.
George P. (1954), Geographie industrielle du monde, Presses Universitaires de Frances Paris, 119 p.
Ghinea D.(1996), Enciclopedia geografica a Romaniei, Editura Enciclopedica, Bucuresti.
Groza O. (2000), Geografia industriei, Editura ,,Al. I. Cuza ", Iasi, 173 p.
Groza O. (2003), Les territoires de l'industrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 418 p.
Gruescu I. (1972), Gruparea industriala Hunedoara - Valea Jiului. Studiu de geografie economica, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 160 p.
Guran-Nica L., (1999), Valoarea si structura investitiilor straine directe in cadrul retelei de asezari urbane, Revista geografica, VI, p. 26-33.
Harris D. C. (1943), A functional classification of cities in the United States, Geographical Review, Vol. 33, nr. 1, p. 86-99.
Harris D. C. (1945), The cities of the Soviet Union, Geographical Review, Vol. 35, nr. 1, p. 107-121.
Harris D.C. (1943), Functional Classification of cities in the United States, Geographical Review, vol. XXXIII, p. 86-99.
Hatem F. (2004), Delocalisation: declin ou nouveau modele de specialisation, Geoeconomie, no. 31, p. 119-149.
Herbst C., Letea I. (1976), Geografia economica a tarilor socialiste, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 352 p.
Hillinger N., Turnock D. (1998), The Resita Industrial Complex: Restructuring and Diversification, Geographica Pannonica, nr. 2, p. 35-40.
Huidu E. (2000), Monografia mineritului din Oltenia, Bazinul Rovinari 1950-2000, Editura Fundatiei Constantin Brancusi, Targu-Jiu, 467 p.
Iacob Gh., Ianos I. (1980), Zona carbonifera Motru-Jiu (Rovinari), consideratii economico-geografice, Terra 4, p. 19-22.
Iacob Gh. (1984), Gruparea urbana Baia Mare - Baia Sprie, Buletinul SSG, VII, p. 146-151.
Iancu A. (2002), Liberalizare, integrare si sistemul industrial, ESEN-2, Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Edit. Granada, Bucuresti, 164 p.
Ianos I. (1982), Locul si rolul oraselor mici in reteaua nationala de asezari, Terra, 3, p. 25-28.
Ianos I. (1984), Ierarhizarea geografica a oraselor din Romania, Buletinul S.S.G., VII, p. 123-130.
Ianos I., Iacob Gh. (1986), Evolutia si diversificarea activitatilor industriale in municipiul Resita, Lucr. Sem. Geogr. "Dimitrie Cantemir", 6, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi, p. 191-196.
Ianos I. (1987), Orasele si organizarea spatiului geografic, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 149 p.
Ianos I., (1987), Coordonate ale dezvoltarii industriei romanesti in profil teritorial, Terra, 1, p. 14-19.
Ianos I., Popescu Claudia Rodica, Talanga C. (1988), Industrializarea si organizarea spatiului geografic, Terra, 3-4, p. 67-74.
Ianos I., Talanga C. (1994), Orasul si sistemul urban romanesc in conditiile economiei de piata, Institutul de Geografie, Academia Romana, Bucuresti, 127 p.
Ianos I., Guran L., (1995), Comportamentul demografic recent al oraselor Romaniei, SCG, T. XLII, p. 3-12.
Ianos I. (1998), Restructurarea economica si fenomenul de migratie in Romania, Revista geografica, p. 8-13.
Ianos I. (2000), Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti, 197 p.
Ianos I., Humeau J-B (2000), Teoria sistemelor de a asezari umane, Editura Tehnica, Bucuresti.
Ianos I. (2004), Dinamica urbana. Aplicatii la orasul si sistemul urban romanesc, Editura Tehnica, Bucuresti, 213 p.
Ianos I., Heller W. (2006), Spatiu economie si sisteme de asezari, Editura Tehnica, Bucuresti, 373 p.
Isard W. (1956), Location and Space Economy, New York.
Johnston R.J., Gregory D., Pratt Geraldine, Watts M. (2000), The Dictionary of Human Geography, Blackwell Publishers Ltd., 958 p.
Labasse, J. (1966), L'organisation de l'espace. Elements de geographie volontaire, Hermann, Paris.
Lavedan P. (1959), Geographie des villes, Paris, editia a 2-a.
Lothar W. (2000), NEKTAR - Reteaua pentru Cultura Industriala si Turism in Europa, in volumul "Calea fierului din Banat. Un proiect de dezvoltare regionala pe baza turismului industrial", Editura InterGraf, Resita, p. 57-78.
Maiergoiz I. M. (1956), Cehoslovacia. Scurta caracterizare economico-geografica, Editura de Stat pentru Literatura Economica si Juridica, Bucuresti, 349 p.
Marshall J.U. (1975) City size, economic diversity, and functional type: the Canadian case, Economic Geography, vol. 51, nr. 1, p. 37-49
Measnicov I., Hristache I., Trebici V., (1977), Demografia oraselor Romaniei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.
Mehedinti, S. (1931), Terra, vol. I, Editura Nationala, Bucuresti.
Merenne-Schoumaker Bernadette (1991), La localisation des industries, Edit. Nathan-Universite, Paris.
Mihailescu V. (1929), Cateva observatii asupra geografiei oraselor, BSRRG, XLVII, p. 322-328.
Mihailescu V., Herbst C., Bacanaru I., (1962), Consideratii asupra criteriilor complexe de clasificare functionala a oraselor, Probleme de geografie, IX, p.35-43.
Mihailescu V., Herbst C
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
