Neologismele in limba romana actuala

Introducere

Elementele lexicale neologice reprezinta, fara indoiala, un aspect ce tine de cultura si constituie concomitent o conditie a acesteia. Datorita mai cu seama surselor din care provin, neologismele existente in limba romana, dincolo de faptul ca sunt extrem de numeroase, sunt, neindoielnic, si foarte variate. Neologismle au modificat aspectul lexical a limbii pe care o vorbim si au apropiat-o semnificativ de idiomurile romanice occidentale, devenind o modalitate moderna si eficienta de comunicare. Ca urmare a imprumuturilor facute din limbile occidentale, vocabularul limbii romane, in general, si terminologia noastra stiintifica, in special, au avut beneficii enorme, dobandind o multitudine de termeni internationali. Astfel, gratie neologismelor s-a produs nu numai modernizarea vocabularului romanesc, dar si relatinizarea, occidentalizarea si reromanizarea sa, concomitent cu activarea procesului dei internationalizare, aspecte care plaseaza romana mult mai aproape de cele mai importante limbi de cultura ale Europei. De altfel, vasta bibliografie consacrata acestui compartiment fundamental al lexicului romanesc contemporan atesta, cu numeroase probe indiscutabile, imensa importanta a neologismelor. Problematica conceptului de neologism, atat in lingvistica generala, cat si in lingvistica romaneasca, pune in evidenta faptul ca intre cele doua exista o diferenta de perceptie, referitoare la calitatea de neologism a unui cuvant. Cu toate ca prin neologism definim orice creatie lexicala recent aparuta intr-o limba, la un moment dat al dezvoltarii acesteia (fara a tine seama daca unitatea lexicala respectiva reprezinta un imprumut sau o formatie rezultata prin procedeul derivarii sau al compunerii), caracterul sau mondializat, precum si faptul ca desemneaza elemente de cultura spirituala si materiala ii atribuie calitatea de neologism. In aceste conditii, cuvinte cu o vechime in limba de cateva secole pot conserva, din punctul de vedere al lingvisticii romanesti, statutul de neologism. Totodata, aceasta modalitate de definire si de interpretare a neologismelor la origine are, in viziunea unor lingvisti, un caracter controversat. Astfel, se constata ca in lingvistica romaneasca, in raport cu cea occidentala, neologism poate fi calificat orice cuvant din greco-latina sau neoromanica, chiar daca unitatea 77 respectiva are o vechime de 200 sau 300 de ani. In aceasta ordine de idei este concludenta situatia substantivului cometa, intalnit inca in cronica lui Miron Costin si glosat ca fiind o ,,stea cu coada". Tocmai din aceste considerente sustinem opinia ca urmeaza sa renuntam la aceasta modalitate de definire a unitatilor lexicale respective, termenului neologism rezervandu-i numai sensul ,,cuvant imprumutat sau derivat recent in sistemul lexical al limbii romane", iar pentru cuvintele imprumutate sau derivate in limba romana in perioadele precedente de evolutie a acesteia, militam pentru utilizarea termenului cuvant savant sau livresc. In urma analizei, am identificat principalele tipuri de neologisme, tinand seama de compartimentul asupra caruia este exercitata neologia, si anume: neologisme semantice, neologisme lexicale, neologisme frazeologice, neologisme afixale, neologisme afixoidale si neologisme internationale. Dintre tipurile interne de neologisme analizate (lexicale, frazeologice, semantice, afixale, afixoidale), cele lexicale sunt cel mai bine reprezentate din punct de vedere cantitativ. Dinamismul limbii romane, asa cum se reflecta acest fenomen in stilul publicistic actual, este sustinut de caracterul flexibil si receptiv la nivel lexicosemantic, evidentiat atat la nivelul procedeelor interne, cat si la nivelul modalitatilor externe sau mixte de imbogatire lexicala.

Capitolul I. STRUCTURA LEXICALA A LIMBII

Lingvistica sau stiintele limbajului includ urmatoarele compartimente:

- fonologia studiaza constituentii semnalelor fonetice, si, mai ales, dar nu numai, pe cei pe care ii numim foneme, pentru ca fonetica este disciplina auxiliara a fonologiei care analizeaza semnele sub triplul aspect al productiei lor: sonor, functional-structural si perceptiv;

- morfologia studiaza forma cuvintelor;

- sintaxa cerceteaza capacitatea combinatorie a semnelor in cadrul macrosemnului numit fraza;

- semantica sau semasiologia studiaza sensul semnelor sau raportul lor cu realitatea;

- pragmatica analizeaza utilizarea semnelor sau relatia lor cu utilizatorii;

- lexicologia studiaza modul in care se organizeaza ansamblul de cuvinte, cu forma si sensul lor;

- semiotica textelor, literare sau nu, mai este numita si analiza discursului (scris sau oral, inclusiv conversatia);

- sociolingvistica cerceteaza relatia dintre limbaj si societate;

- psiholingvistica tine de psihologia limbajului.

Orice text poate fi divizat in:

- fonem - unitate a nivelului fonologic;

- morfem - unitate a nivelului morfologic;

- morfemele constituie lexemele/cuvintele - unitate a nivelului lexical;

- sintagmele - constructii sintactice, la nivel lexical si sintactic.

1. Academia Romana / Institutul de Lingvistica ,,Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Gramatica limbii romane, vol. I, Cuvantul, EAR, Bucuresti, 2005, p. 32-328.

2. Aspecte ale dinamicii limbii romane actuale, Actele Colocviului Catedrei de Limba romana, Editura Universitatii din Bucuresti, [Bucuresti], 2003, p. 107-115.

3. Bahnaru V. Lexicologia limbii romane. - Chisinau, 2015.

4. Bidu-Vranceanu A., Forascu N. Limba romana contemporana. Lexicul. - Bucuresti, 2005.

5. Berejan S. Locul semanticii in stratificarea limbii (Semantica unitatilor limbii si unitatile semanticii limbii). In: Revista de lingvistica si stiinta literara. Chisinau, 1992, nr.2.

6. Corlateanu N., Melniciuc I. Lexicologia. - Chisinau, 1992.

7. Coteanu I., Bidu-Vranceanu A., Forascu N. Limba romana contemporana. Vocabularul. - Bucuresti, 1985.

8. Coseriu E. Studiul functional al vocabularului. In: Lingvistica moderna in texte. Bucuresti, 1981.

9. Coseriu E. Structurile lexematice. In: Revista de lingvistica si stiinta literara. Chisinau, 1992, nr.6.

10. Dumeniuc I., Matcas N. Introducere in lingvistica. - Chisinau: Lumina, 1980.

11. Dictionar general de stiinte. Stiinte ale limbii, ES, Bucuresti, 19971, [Angela Bidu-Vranceanu.

12. IORDAN, Iorgu, Limba romana contemporana, Editura Ministerului Invatamantului, Bucuresti, 1956.

13. Stoichitoiu-Ichim 2006b: Adriana Stoichitoiu-Ichim, Creativitate lexicala in romana actuala, Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti.

14. Sextil Puscariu, Limba romana,I: Privire generala, Bucuresti, FRLA, 1940.