Orice forma complexa de societate omeneasca se confrunta cu problema legitimitatii, cu intrebarile daca si de ce membrii societatii datoreaza loialitate ordinii existente in ea. In societatile moderne problema are mai mult relief si o semnificatie mai extinsa. Formularea data de J. J. Rousseau (1957, cap1) o poate lamuri intr-o oarecare masura, Omul s-a nascut liber dar pretutindeni este in lanturi. Cum s-a produs aceasta schimbare? Nu stiu. Ce o poate face sa fie legitima? Cred ca pot raspunde la aceasta intrebare. Ordinea sociala este un drept sfant care sta la temelia tuturor celorlalte. Totusi, acest drept nu vine niciodata de la natura ci este intemeiat pe conventii. Acest manifest, destul de radical pentru acea perioada, nu ar fi putut fi formulat cu cateva secole inainte, cand lumea era perceputa ca o ordine cosmica, unde cutuma este privita ca tinand de randuiala divina, iar ordinea politica este ancorata in mai cuprinzatoarea ordine cosmica.
Astazi nimeni nu mai accepta explicatiile date de Rousseau problemei legitimitatii dar aceasta se defineste in continuare in limitele cadrului conceptual dezvoltat de el.
Unele incearca sa restaureze aspecte ale lumii pe care noi le-am pierdut, interpunand cutumele si normele ca pe niste traditii purtand o pecete divina sau ca reflexe ale unei finalitati imanente naturii, ele incearca, asa cum spunea Hannde Arendt (1958, pag. 82) sa restaureze doctrina unei legitimitati ce deriva din ceva exterior sferei faptelor omenesti. Alte teorii recunosc caracterul conventional al vietii moderne, dar incearca sa limiteze chestiunea legitimitatii la acele conventii care guvernaza raporturile dintre cetateni si stat si care au ca suport consimtamantul rational al cetatenilor.
In fine exista teorii care subliniaza ca procesul de conventionalizare a normelor si a standardelor a invadat toate sectoarele vietii si incearca sa aplice un criteriu al consimtamantului discursiv la un intreg mod de viata.
Legitimitatea este un atribut esential al autoritatii, un fond pe care autoritatea se constituie ca factor de dominatie si de conducere a societatii.
Prin autoritate se intelege in mod curent dreptul de a efectua o actiune sau alta, auoritatea insemnand in acest context o competenta dobandita de un actor social de a impune ascultarea. G. Fenol si N. Flagnel (1998, pag. 26) observau ca orice forma de autoritate va avea intotdeauna una di urmatoarele doua surse: forta si violenta bruta a aceluia care o detine sau consimtamantul celor care i s-au supus printr-un contract intre ei si cel caruia i-au deferit autoritatea.
In societatea contemporana studiul asupra autoritatii sufera aceeasi abordare binara. Prima abordare este intalnita in stiintele sociale contemporane si considera autoritatea ca fiind orice sistem de putere sau de co0ntrol social considerat legitim de cei implicati in el.
Spunand despre o organizare sociala ca este autoritara nu se are in vedere un anumit mod de de a guverna, ci un tip particular de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
