Mediul este un sistem cosmo-biologic, un sistem de factori naturali sau creati de om, care conditioneaza existenta vietii la diverse niveluri biologice, influenteaza ecologic viata si activitatea umana, dezvoltarea societatii si viata Pamantului .
Intre fiecare organism si mediu exista influente reciproce complexe. Mediul influenteaza dezvoltarea, evolutia organismelor, iar acestea, la randul lor, au capacitatea de a modifica mediul.
Unitatea viata-mediu este o legitate a realitatii obiective care arata ca pe toate nivelurile de integrare ale lumii vii, viata este dependents de mediu; in permanenta are loc un schimb de substanta Tntre organism si mediu .
Sistemul social uman, dominat de catre specia umana, este components a ierarhiei sistemelor ecologice . Desi are o distribute spatiala insulara, acest sistem se afla tntr-o stransa legatura, fie ea directa sau indirecta, cu toate componentele mediului.
Avand capacitatea si posibilitatea de a modifica ambianta sa, omul, aceasta extraordinara ,,creatie" ganditoare a Naturii a creat falsa impresie ca faptura sa si societatea ar fi complet independente de natura biologica a omului si de mediul in-care el s-a nascut si a evoluat de-a lungul timpului. Totusi, omul prin organismul sau biologic apartine biosferei, el se naste, creste, respira si se alimenteaza, se afla In stare de repaos sau de activitate, asemenea altor fiinte mai putin evoluate decat el. Populatia umana, ca sistem viu, format din o multime de fiinte biologice, se inscrie tn ierarhia sistemelor vii ca un subsistem al biosferei si este asemanator altor specii de vietuitoare . Ceea ce deosebeste omul de alte fiinte este psihicul sau evoluat. Aceasta fiinta biologica unica este apta, prin mijlocirea comunicarii dintre indivizi si a muncii collective, sociale sa modifice ambianta sa sis a-si creeze o lume spirituala fara echivalent in biosfera .
Cu toate acestea, impactul omului asupra ambiantei nu se limiteaza doar la domeniul spiritului.
Pozitia omului in ecosfera s-a modificat enorm in cursul isoriei umanitatii. Mai bine de 2 milioane de ani, din momentul aparitiei primilor stramosi ai omului - prehominizii si hominizii pe Pamant, omul a facut parte integranta din natura. El isi recunoaste dependenta si slabiciunea sa fata de natura si, din dorinta de a supravietui, de a-si perpetua existenta, respecta legile sale dure . Schimbarile ce s-au produs in neolitic,tranzitia ecologica a speciei umane de la activitati precum procurarea hranei prin cules si vanatoare, la altele ce implicau producerea ei prin cultivarea plantelor si domesticirea primelor animale, a determinat o transformare radicala a pozitiei sale ecologice si bioeconomice din ecosistemele naturale,omul devenind practice acum un "constructor de ecosisteme" .
Incepand din acel moment, evolutia omenirii s-a desfasurat intr-un ritm accelerat, intr-un sens unic, fara a exista o cale de intoarcere. Aceasta evolutie, s-a datorat nu atat unor modificari de ordin biologic, cat unor modificari in domeniul evolutiei sociale si al raporturilor dintre om si ambianta sa, naturala sau modificata .
Totusi, pana in sec. XVIII, impactul uman asupra ambiantei a fost mai putin sesizabil. In acele epoci, civilizatiile umane erau predominant agrare, pamantul reprezentand baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei. Fiecare comunitate producea practic tot ce avea nevoie, fiindu-si autosuficienta. Energia consumata corespundea lucrului fortei musculare, animale si umane, rezervelor de energie solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei eoliene. Sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau regenerabile, reziduurile activitatilor umane erau usor integrabile in ciclurile de transformare naturala din apa, sol, aer .
Odata cu inceputul sec. al XlX-lea, se produce o modificare comportamentala si de conceptie in relatia om-natura. Se face simtita tot mai mult incercarea omului de a domina natura ,
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
