Pregatirea pentru viata a omului de maine incepe din primele luni de existenta si primii chemati sa puna bazele educatiei sale sunt parintii, familia.
Cristalizarea principalelor trasaturi ale viitorului matur incepe in primi ani de viata.
Dupa aceasta varsta scoala si societatea intervin, contribuie, dar factorul hotarator il constituie bazele educatiei primilor ani, in familie.
Familia reprezinta pentru un organism reglator, care permite in ciuda unei aparente saracii de mijloace sa traiasca o viata foarte intensa, o viata proprie copilariei.
Nici o alta institutie, oricat de calificata, nu este asa de sensibila la exprimarea trebuintelor, la manifestarea slabiciunilor sau a potentialului dezvoltarii copilului fiindca nici o alta institutie nu cuprinde fiinte legate atat de direct, de vital de copil ca parintii.
Familia ofera copilului un mediu afectiv, social, cultural. Mediul familial, mai ales sub aspect afectiv, este o scoala a sentimentelor in care se modeleaza sub acest aspect personalitatea. Copilul traieste in familia sa o gama variata de relatii interindividuale copiindu-le in propria conduita.
Cu tripla functie (reglatoare, socializatoare si individualizatoare), familia contribuie in mare masura la definirea personalitatii si conturarea individualitatii fiecarui copil.
Din punct de vedere practic, responsabilitatea sociala a parintilor se realizeaza in raport nemijlocit cu modalitatile in care pentru educarea copilului in spiritul idealului de viata acestia stiu sa foloseasca autoritatea lor parinteasca.
Autoritatea parinteasca nu trebuie sa insemne ton autoritar, nici ordine sau dispozitii date copiilor si nici sanctiuni (mergand uneori chiar la bataie), ci o stare de ierarhizare a modalitatilor de procedura care incepe cu ascultarea ceruta de parinti si sfarseste cu intelegerea dorita de copii.
De modul cum parintii stiu sa foloseasca autoritatea cu care sunt investiti, depinde si ascultarea din partea copiilor, educarea lor.
Dupa ce copilul intra intr-o institutie de educatie si invatamant, sarcinile educatiei se divizeaza intre aceste institutii si familii.
Educatorii de profesie este firesc sa fie mai bine pregatiti in domeniul activitatii educative, fiind calificati pentru o asemenea activitate. Ca atare este firesc ca ei sa aiba rolul coordonator. Acest lucru trebuie facut cu mult tact, pentru ca parintii sa nu se simta marginalizati sau subestimati. Din contra ei trebuie sa simta in continuare responsabilitate in educatia copiilor.
In domeniul educatiei intelectuale parintii nu pot da ajutor afectiv si nici nu este bine sa li se pretinda. Ei pot fi de folos scolii creandu-le copiilor conditii adecvate pentru desfasurarea activitatilor de studiu individual, iar cand este vorba de copii dotati, parintii trebuie indrumati sa le creeze conditii suplimentare.
Un rol deosebit il are familia in domeniul educatiei morale.
Sintagma romaneasca a celor 7 ani de acasa vizeaza tocmai educatia morala, adica expresia exterioara a ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
