Alaturi de marele nostru poet, Mihai Eminescu, de mentorul "Junimii", Titu Maiorescu, de dramaturgul Ion Luca Caragiale si de povestitorul Ion Slavici, Ion Creanga face parte dintre marii clasici ai literaturii romane. El a intrat in literatura cu un fond sufletesc si intelectual de origine taraneasca, format mai intai in perimetrul Humulestilor si dezvoltat, apoi, intr-un univers rural mai larg, care, prin extindere, poate fi considerat al intregului popor roman. Acest fond ii va procura materia operei si-si va pune amprenta asupra individualitatii lui artistice, care face din Ion Creanga scriitorul roman cel mai apropiat de spiritul creatiei folclorice. O particularitate a omului si a scritorului este jovialitatea, semn al vitalitatii si al dragostei de oameni.
"Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovenesc intre romani; al sufletului taranesc intre moldoveni; al sufletului omului de munte intre taranii moldoveni" (Garabet Ibraileanu).
In jurul datei de nastere a lui Creanga sunt indoieli. George Calinescu mentioneaza in "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" ca data de 1 martie 1837, aleasa de povestitorul insusi, trebuie pastrata si aduce ca argument faptul ca in albumul societatii "Junimea" este trecuta ca data de nastere tot 1 martie 1837.
Aceeasi data figureaza si in studiul lui Jean Boutiere "Viata si opera lui Ion Creanga".
Istoria literaturii romane a adoptat data de 1 martie 1837 ca mai
'probabila decat 10 iunie 1839 cum arata "mitrica" aflata la Arhivele Statului
din lasi. Gheorghe Ungureanu retine aceasta data sustinandu-i temeinicia
prin aceea ca hirotonisirea absolventului de seminar se va face abia la un
an de la absolvire, cand acesta implinea varsta "legiuita". (Deci in 1859,
Creanga implinea 20 de ani).
Ion Creanga s-a nascut in Humulesti. Initial, numele satului a fost o porecla a saraciei: fiindca foloseau pentru locuinte lutul galbui din Valea-Seaca, targovetii de peste Ozana i-au numit pe locuitori "Huma" si "Humulesti" - satul intreg. Satul a fost intemeiat de nevoiasii veniti din alte parti, mai de aproape sau mai de departe.
Fiu al lui "Stefan a lui Petrea Ciubotariul" si al "Smarandei, nascuta David Creanga din satul Pipirig", Ion este cel mai mare intre cei opt copii: un alt Ion, Teodor, Petre, Zahei, Catrina, Maria, Ileana.
Stramosii lui Creanga dinspre mama s-au tras de prin Maramures pe la sfarsitul veacului al XVII Mea. Chiar si dupa tata, Stefan sin Petrea Ciubotariul, Creanga s-ar putea sa fie ardelean.
Vladimir Streinu, in monografia sa, explica bajenirea celor din Transilvania din trei cauze: persecutia religioasa, prigoana maghiara si transhumanta.
Pe linie paterna, familia lui Creanga nu e prea cunoscuta, in schimb, despre stramosii dinspre mama a lasat informatii mai complete.
Bunicul David Creanga este fruntas in Pipirig, iar prin 1828 este vornic (primar). Faptul ca David Creanga, desi venit de aiurea, ajunge vornic in satul de alegere, dovedeste ca revarsarea ardeleneasca a fost puternica si ca satele din aceasta regiune, putin populate inainte, capatasera o structura ardeleneasca.
Figura lui David Creanga rasare limpede din "Amintirile" nepotului sau. Era un om asezat, linistit la vorba. Stia putina carte: citea, dar nu scria. Cand era necajit, deschidea "Vietile Sfintilor" si se mangaia ca osandile mucenicilor erau mai grele ca ale sale. Isi daduse toti baietii la scoala pentru a se ajuta cu ei.
Fiu de tarani instariti, Ion a avut o copilarie dintre cele mai fericite, care se scurgea "fara leac de suparare". "Vesela si nevinovata", copilaria humulesteanului devine spatiu de sine statator in care copilului exerseaza posibile indeletniciri ale taranului de mai tarziu, de prin partile acelea.
In primii lui ani crescu in libertate in casa parinteasca din Humulesti. Pusi mereu pe sotii, Nica si fratele sau, Zahei, faceau iarna o harmalaie in casa sau in ograda, speriind-o pe Smaranda, iar vara pe vremea scaldatului o cam "rareau" de pe acasa.
De mic, Creanga trebuie sa fi fost deosebit de sociabil si plin de o curiozitate nesatioasa. Mai tarziu ii va povesti unui prieten ca in serile lungi de iarna asculta povesti cu Feti-Frumosi si Ilene Cosinzene, neputand sa adoarma multa vreme, retraind cu emotie cele auzite.
In biografia lui Ion Creanga, criticul Vladimir Streinu distinge trei etape: cea "humulesteana", pana spre 1859; cea "oraseneasca", pina spre 1875 si cea "literara", pana in 1889.
Primii ani de scoala ai lui Creanga sunt o marturie elocventa a starii
invatamantului de atunci. Nica incepe sa invete carte cu tanarul dascal de
biserica "badita Vasile" intr-o "chilie facuta cu cheltuiala satenilor prin indemnul si osardia parintelui loan Humulescu", preotul satului, care "avea o mana de invatatura, un car de minte si multa bunatate de inima".
La scoala treaba "mergea struna" datorita indrumarii pricepute a preotului si straduintei baditei Vasile. Copiii invatau
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
