Invatatura fundamentala a crestinismului este ca omenirea a fost eliberata din osanda pacatului prin jertfa de pe cruce si prin triumful asupra mortii a Dumnezeu-Omului, Iisus Hristos.
Dupa caderea in pacat a primilor oameni, intre Dumnezeu si creatia Sa s-a deschis abisul pacatului, pe care nici o forta din lume nu-l putea umple. Zadarnic s-au inaltat altare si temple, zadarnic se aduceau tamaieri si sacrificii sangeroase, nici o actiune umana si nici o jertfa nu era in stare sa restabileasca puntea de legatura intre Creator si faptura Sa.
Intelepciunea divina a aflat insa calea pacii. Aceasta a fost intruparea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, Cuvantul vesnic al lui Dumnezeu.
Prin smerenia Sa in chipul robului, prin patimi moarte si inviere golul despartitor dintre om si Tatal s-a surpat, pacatele au fost iertate, firea lui Adam s-a restaurat, iar omenirea intreaga a fost restabilita in comuniunea dragostei Ziditorului.
Ceea ce s-a infaptuit o singura data pe Golgota trebuia sa se actualizeze pentru toate generatiile care aveau sa creada in Fiul lui Dumnezeu.
Jertfa ispasitoare si lucrarea arhiereasca a Mantuitorului se cerea innoita permanent, ca din roadele ei sa se indulceasca toti acei care aveau sa sufere de ranile pacatelor. Era nevoie de persoane care sa devina centre intermediare vizibile ale harului lui Dumnezeu.
Insasi conditia umana postuleaza aceasta necesitate. Daca am fi spirite pure, am putea participa al viata divina in mod direct, am putea beneficia de darurile castigate pe Golgota fara nici un intermediar. Dar noi avem o structura dihotomica. Starea noastra corporala implica lucrari vazute, concrete, care ating trupul nostru in continuare si il pun in legatura cu izvoarele puterii dumnezeiesti.
Acestea sunt Sfintele Taine, lucrari vazute, instituite de Hristos in Biserica Lui, prin care se impartaseste credinciosilor darurile cele nevazute ale Duhului Sfant.
Aceasta este o alta invatatura de baza a Bisericii, si anume realitatea preotiei sacramentale, slujirea unor persoane special randuite de Mantuitorul ca sa implineasca lucrarile sfintitoare si sa continue misiunea Lui pe pamant.
Prin instituirea ei divina, preotia sacramentala tine de fiinta Bisericii si o exprima, caci unde nu este preotie sacramentala, nu este nici ecclesia, deoarece Biserica este o comunitate sacramentala cu iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu, asezati de Hristos prin Duhul Sau. Pe aceste persoane le alege si le sfinteste El insusi prin Taina hirotoniei.
Sf. Parinti si Biserica au scris foarte mult despre taina hirotoniei.
Sf. Ioan Gura de Aur: Daca nu poti intra in imparatia cerurilor, de nu te nasti din apa si din Duh (Ioan 3, 5), daca pierzi viata vesnica, de nu mananci Trupul Domnului si de nu bei Sangele lui (Ioan 6, 54), iar daca toate acestea nu se savarsesc altfel decat prin mainile acelea sfinte ale preotilor, atunci cum vei putea fara preoti sa scapi de focul gheenei sau sa dobandesti cununile cele pregatite. Sf. Grigorie de Nazianz: ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
