in conditiile societatii noastre, respectiv fata de fiecare membru, asigurarea conditiilor de dezvoltare a personalitatii, implica asezarea pe noi baze a relatiilor sociale precum si instituirea unor masuri eficiente vizand dezvoltarea somato-psihica a tinerei generatii.
Omul, la fel ca celelalte fiinte, mananca, doarme, cauta vecinatatea semenilor, este supus durerii, bolii si mortii. Dar, dintre toate fiintele este singura care se hraneste nu numai cu hrana fizica, ci si cu simboluri.
In comunicare, se face apel la relatia dintre un simbol si ceea ce evoca el. Mijlocul de comunicare cel mai des folosit este LIMBAJUL scris sau vorbit.
Comunicarea umana este poate cea mai importanta modalitate a fiintei de a exista.
Traim intr-o lume dominata de informatie. Revolutia actuala nu este a energiilor inalte, ci a celor joase si tacute ale informatiei.
Procesul de comunicare prezinta o importanta atat de mare incat conditioneaza insasi dezvoltarea societatii omenesti, iar in cadrai acestei societati un loc aparte il ocupa persoanele cu handicap mintal.
Prin intarziat mintal, handicapat mintal sau deficient mintal se intelege orice individ al carui nivel general de functionare intelectuala (masurat cu ajutorul Q.I.) este inferior cu mai mult de doua standarde, prin raportare la media populatiei si al carui comportament adaptiv prezinta un deficit evident.
in prezent, pe plan international, in cercurile stiintifice si in cadrul OMS si UNESCO are loc o dezvoltare deosebit de interesanta, cu privire la conceptele fundamentale sub care se definesc starile de handicap, in general si retardul mintal in particular.
Clasificarea copiilor pe diverse categorii de handicap este, in momentul de fata, inlocuita cu o noua sintagma si anume cea de ,,copii cu cerinte speciale" cu un spectru mai larg de aplicabilitate si cu una mai restransa cu referire directa la programele de invatamant si anume cel de ,,copii cu cerinte educationale speciale".
Sintagma ,,cerinte educationale speciale" inclusa in ,,Declaratia mondiala asupra educatiei pentru toti" are in vedere asigurarea unei educatii adaptate pentru fiecare copil in parte incluzand si pe cei cu handicapuri mintale.
Motivarea acestor schimburi terminologice rezida in importanta considerabil crescuta care se acorda in prezent factorilor de mediu educational, in definirea starilor de retard mintal, in detrimentul celor intrinseci personalitati.
Majoritatea specialistilor care impartasesc noua paradigma atunci cand se refera la ,,cerinte educative speciale" iau in calcul, de fapt, tulburarile de invatare ale copilului respectiv.
Cauzele principale ale deficientelor de invatare rezida, in special, in disfunctiile cerebrale, configuratia heterocronica si functionarea defectuoasa a proceselor psihice, caracterizat prin anumite greutati in realizarea unor sarcini de invatare si realizarea unor performante sub posibilitatile reale ale copilului.
La varsta prescolara, cele mai des intalnite tulburari de invatare sunt cele legate de intarzierile in dezvoltarea motorie si a limbajului, deficientele de limbaj, insuficienta precizare a conceptelor si slaba dezvoltare cognitiva.
Tulburarile de invatare sunt prezente la copiii din toate tarile lumii indiferent de cultura, limba si mediul social de apartenenta.
in momentul actual in literatura americana, copilul cu retard mintal este descris ca fiind un copil cu capacitate de invatare limitata si care se comporta ca un copil de varsta cronologica mai mica.
Retardul mintal mai este definit si ca rezultand dtntr-o subdezvoltare a functiilor intelectuale, intervenita in perioada formarii si care este insotita de tulburari de comportament adaptiv.
in societatea contemporana, caracterizata pnntr-o continua schimbare, se interpune tot mai des invatarea unor activitati, formarea unor deprinderi si capacitati, pentru a imbunatati, in final, comportamentul adaptiv al handicapatilor la mediul lor existential.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
