Parodontiul cuprinde totalitatea tesuturilor care contribuie la fixarea dintelui in alveola, lucru pentru care a fost numit aparatul de sustinere a dintelui.
Din punct de vedere functional, dintele nu poate fi privit separat de complexul formatiunilor inconjuratoare, care constituie aparatul sau de sustinere si sunt cuprinse sub numele comun de parodontiu.
Aceste structuri care alcatuiesc parodontiul provin din sacul foliculului dentar si sunt: cementul, procesul alveolar, periodontul si gingia. Cementul si procesul alveolar constituie parodontiul dur, iar periodontul si gingia parodontiul moale. Din punct de vedere functional cementul apartine parodoritiului, desi morfologic face parte din dinte. Periodontul (Periodontium sau Desmodontium) sau ligamentul alveolodentar suspenda dintele in alveola, constituind principalul sau element de fixare. El ocupa spatiul ingust (0, 1-0, 3 mm) dintre alveola si radacina, numit spatiul periodontal. Pe langa aceasta functie statico-dinamica menita sa asigure stabilitatea dintelui in alveola, periodontul mai indeplineste functiile de geneza a cementului si a osului alveolar, precum si de receptie senzitiva.
Functia statico-dinamica a periodontului este asigurata prin structura si directia fibrelor care il alcatuiesc. Acestea se implanteaza in cement si in osul alveolar si sunt grupate in fascicule orientale in felurile directii in diferitele regiuni ale radacinii, in raport cu miscarile dintelui.
Fibrele sunt de natura colagena, inextensibile. Aparenta elasticitate a ligamentului alveolodentar se datoreste faptului ca fibrele sale au un traiect ondulat in stare de repaus, si vor fi intinse sub actiunea fortelor mecanice care solicita dintele. Fiecare din acestea au rolul lor bine precizat in mentinerea dintelui, formand o unitate morfo-functionala care pe parcursul vietii sufera o serie de transformari adaptive. Boala parodontala atinge progresiv toate elementele parodontiului, ducand in final la pierderea dintelui de pe arcada. Odata cu indepartarea dintelui dispare si parodontiul marginal.
Tesuturile parodontale poseda multiple sisteme de protectie si adaptare cum ar fi: a?? cheratinizarea epiteliului; a?? descuamarea; a?? reinnoirea continua a legaturii fizico-chimice a epiteliului de jonctiune; a?? migrarea celulelor de aparare in santul gingivo-dentar; a?? remanierea permanenta a desmodontiului; a?? modificari osoase sub forma de resorbtie si apozitie.
Mucoasa bucala - cuprinde mai multe zone cu rol diferit: fibro-mucoasa masticatorie compusa din gingie si mucoasa ce acopera palatul dur; mucoasa ce acopera fata dorsala a limbii; mucoasa ce acopera restul cavitatii orale.
Fig. 2 Mucoasa bucala Parodontiul de invelis (gingia) este portiunea de fibro-mucoasa masticatorie care acopera osul parodontal si dintii in zona cervicala. Ea este delimitata spre partea coronara a dintilor de catre marginea libera a gingiei printr-o margine festonata, iar in directia apicala pe o distanta apicala pe o distanta variabila, de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
