Rolul kinetoterapiei în recuperarea articulației tibio-tarsiene posttraumatice la copil

I. Introducere

1.1. Importața și actualitatea temei

Glezna și piciorul alcătuiesc un complex anatomofuncțional menit să suporte întreaga greutate a corpului și în același timp să asigure mersul pe orice teren.

Traumatismele gleznei sunt cele mai frecvente dintre toate localizările traumatismelor aparatului locomotor, entorsele deținând primul loc, iar fracturile locul II în categoriile respective. Marea lor frecvență se explică prin faptul că la acest nivel au loc mișcări multiple comandate de nevoile de mobilitate ale piciorului, expus la diferiți factori traumatici ce acționeaza în condiții diferite.

1.2. Motivația lucrării

Ca urmare a faptului că se constată la copil tot mai multe cazuri de fracturi la nivelul gleznei, determinate de traumatisme prin căderi sau loviri, cazuri rezolvate ortopedic sau chirurgical, rezultând după imobilizare redori articulare ale articulației tibio-tarsiene, m-am gândit să abordez această temă la copil.

Dorința mea a fost de a scoate în evidență în fața medicilor ortopezi cu care am colaborat rolul kinetoterapiei în recuperarea articulației tibio-tarsiene atât pe perioada imobilizării cât și după înlăturarea acesteia.

1.3. Ipotezele lucrării

1. În ce măsură tratamentul kinetoterapeutic poate preveni apariția complicațiilor?

2. Tratamentul kinetoterapeutic aplicat pe perioada imobilizării la segmentele rămase libere poate reduce durata de recuperare?

3. Mijloacele asociate kinetoterapiei (parafină, masaj, electroterapie, vibromasajul pe părțile moi, hidrokinetoterapie) contribuie favorabil la recuperarea finală?

4. Contracțiile izometrice aplicate sub gips pe perioada imobilizării pot micșora atrofia musculară?

5. Precocitatea programului recuperator favorizează scurtarea perioadei de recuperare?

II.Bazele teoretice ale lucrării

2.1 Anatomia oaselor gambei și piciorului

Tibia este un os lung, pereche și asimetric, cu direcție verticală, situat la partea medială a gambei. Formează cu femurul un unghi deschis lateral. Tibia are un corp și două epifize.

Corpul (corpus tibial) are aspectul literei S, este prismatic triunghiular si prezintă trei fețe și trei margini.

Fața medială (facies medialis) este plană, se poate palpa sub piele, nefiind acoperită de mușchi. În partea superioară se inseră o formațiune fibroasă numită labă de gâsca, formată din tendoanele mușchilor croitor, gracilis și semitendinos.

Fața laterală (facies lateralis) este evidentă numai în porțiunea superioară, unde prezintă un șanț longitudinal în care se inseră mușchiul tibial anterior. În porțiunea inferioară își schimbă orientarea, devenind anterioară.

Fața posterioară (facies posterior) prezintă în porțiunea superioară o linie oblică orientată infero-medial, numită linia solearului sau linia oblică a tibiei, pe a cărui interstițiu se inseră mușchiul solear. Pe buza superioară și superior liniei se inseră mușchiul popliteu, iar pe buza inferioară și inferior liniei se inseră mușchii flexor lung al degetelor și tibial posterior. Aici se găsește gaura nutritivă a osului.

Marginea anterioară (margo anterior) este foarte ascuțită si de aceea mai poartă numele de creasta tibiei. Are forma literei S, este proeminentă sub piele și este palpabilă pe toată lungimea ei. Superior se bifurcă și cuprinde tuberozitatea tibiei de pe epifiza superioară. Inferior se termină pe maleola inferioară a osului.

Marginea medială (margo medialis) este ștearsă în partea superioară, fiind pronunțată numai în porțiunea inferioară.

Marginea interosoasă (margo interosea) sau laterală, dă inserție membranei interosoase. Ea se bifurcă pe epifiza inferioară, delimitând incizura fibulară.

Epifiza superioară este o masă voluminoasă, alungită în sens transversal, fiind constituită din doi condili: condilul medial (condylus medialis) și condilul lateral (condylus lateralis). Condilii prezintă o față superioară comună și o circumferință.

1. Apostol L. - Bazele teoretice-metodice ale kinetoterapiei, Editura Omnia, 1992

2. Baciu Clement - Anatomie funcțională și biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport - Turism, București 1977

3. Baciu Clement - Semiologia clinică a aparatului locomotor, Editura Medicală, 1975

4. Baciu C, Radovici D., Cristea, Costantinescu - Kinetoterapie pre și postoperatorie, Editura Sport-Turism, București 1981

5. Bombart M., Raleaux L, Michaut - Reéducation apres traumatismes du membre inferieur, Paris 1972

6. Bourmetan A. - Traitment monokinesithérapique des fractures, Kirésither, 1979

7. Campbell’s - Operative othopedics, The C.V. Mosby Company St.Louis, 1971, vol.II

8. Cosăcescu - Afecțiuni osoase, Editura Medicală, București 1982

9. Devischi A., Medrea O, Poroit G. - Fiziopatologia sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, București 1972

10. Floareș Gh. -Traumatismele osteoarticulare, Litografia I.M.F. Iași, 1972

11. Goțea Dan - Ortopedia neonatală, Editura U.M.F., Iași 1996

12. Judet J. - Principies et technique de la reposition des os du pied dans le traitement des pieds bots rebelles on recidives, Acta Ortoph, Belgica, 1967

13. Leonida, Cristu, Ionescu - Leziuni fracturale ale oaselor diafizare ale membrelor la copii

14. Pompiliu Petrescu, Dan V. Poenaru - Piciorul sănătos și bolnav, Editura Medicală, București 1975

15. Rădulescu Al., Alexandra D. - Traumatisme osteo-articulare (vol. 2)

16. Rădulescu Al., Alexandra D., Niculescu Gh. și Baciu - Dificultăți, riscuri, atitudini în diagnosticul și tratamentul traumatismelor aparatului locomotor

17. Voiculescu I.C., Petrescu - Anatomia și fiziologia omului, Ediția 4

18. Zbenghe Tudor - Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, București 1981

19. Zbenghe Tudor - Kinesiologie, Editura Medicală, București 2002