Rolul kinetoterapiei in recuperarea articulatiei tibio-tarsiene posttraumatice la copil

I. Introducere

1.1. Importata si actualitatea temei

Glezna si piciorul alcatuiesc un complex anatomofunctional menit sa suporte intreaga greutate a corpului si in acelasi timp sa asigure mersul pe orice teren.

Traumatismele gleznei sunt cele mai frecvente dintre toate localizarile traumatismelor aparatului locomotor, entorsele detinand primul loc, iar fracturile locul II in categoriile respective. Marea lor frecventa se explica prin faptul ca la acest nivel au loc miscari multiple comandate de nevoile de mobilitate ale piciorului, expus la diferiti factori traumatici ce actioneaza in conditii diferite.

1.2. Motivatia lucrarii

Ca urmare a faptului ca se constata la copil tot mai multe cazuri de fracturi la nivelul gleznei, determinate de traumatisme prin caderi sau loviri, cazuri rezolvate ortopedic sau chirurgical, rezultand dupa imobilizare redori articulare ale articulatiei tibio-tarsiene, m-am gandit sa abordez aceasta tema la copil.

Dorinta mea a fost de a scoate in evidenta in fata medicilor ortopezi cu care am colaborat rolul kinetoterapiei in recuperarea articulatiei tibio-tarsiene atat pe perioada imobilizarii cat si dupa inlaturarea acesteia.

1.3. Ipotezele lucrarii

1. In ce masura tratamentul kinetoterapeutic poate preveni aparitia complicatiilor?

2. Tratamentul kinetoterapeutic aplicat pe perioada imobilizarii la segmentele ramase libere poate reduce durata de recuperare?

3. Mijloacele asociate kinetoterapiei (parafina, masaj, electroterapie, vibromasajul pe partile moi, hidrokinetoterapie) contribuie favorabil la recuperarea finala?

4. Contractiile izometrice aplicate sub gips pe perioada imobilizarii pot micsora atrofia musculara?

5. Precocitatea programului recuperator favorizeaza scurtarea perioadei de recuperare?

II.Bazele teoretice ale lucrarii

2.1 Anatomia oaselor gambei si piciorului

Tibia este un os lung, pereche si asimetric, cu directie verticala, situat la partea mediala a gambei. Formeaza cu femurul un unghi deschis lateral. Tibia are un corp si doua epifize.

Corpul (corpus tibial) are aspectul literei S, este prismatic triunghiular si prezinta trei fete si trei margini.

Fata mediala (facies medialis) este plana, se poate palpa sub piele, nefiind acoperita de muschi. In partea superioara se insera o formatiune fibroasa numita laba de gasca, formata din tendoanele muschilor croitor, gracilis si semitendinos.

Fata laterala (facies lateralis) este evidenta numai in portiunea superioara, unde prezinta un sant longitudinal in care se insera muschiul tibial anterior. In portiunea inferioara isi schimba orientarea, devenind anterioara.

Fata posterioara (facies posterior) prezinta in portiunea superioara o linie oblica orientata infero-medial, numita linia solearului sau linia oblica a tibiei, pe a carui interstitiu se insera muschiul solear. Pe buza superioara si superior liniei se insera muschiul popliteu, iar pe buza inferioara si inferior liniei se insera muschii flexor lung al degetelor si tibial posterior. Aici se gaseste gaura nutritiva a osului.

Marginea anterioara (margo anterior) este foarte ascutita si de aceea mai poarta numele de creasta tibiei. Are forma literei S, este proeminenta sub piele si este palpabila pe toata lungimea ei. Superior se bifurca si cuprinde tuberozitatea tibiei de pe epifiza superioara. Inferior se termina pe maleola inferioara a osului.

Marginea mediala (margo medialis) este stearsa in partea superioara, fiind pronuntata numai in portiunea inferioara.

Marginea interosoasa (margo interosea) sau laterala, da insertie membranei interosoase. Ea se bifurca pe epifiza inferioara, delimitand incizura fibulara.

Epifiza superioara este o masa voluminoasa, alungita in sens transversal, fiind constituita din doi condili: condilul medial (condylus medialis) si condilul lateral (condylus lateralis). Condilii prezinta o fata superioara comuna si o circumferinta.

1. Apostol L. - Bazele teoretice-metodice ale kinetoterapiei, Editura Omnia, 1992

2. Baciu Clement - Anatomie functionala si biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport - Turism, Bucuresti 1977

3. Baciu Clement - Semiologia clinica a aparatului locomotor, Editura Medicala, 1975

4. Baciu C, Radovici D., Cristea, Costantinescu - Kinetoterapie pre si postoperatorie, Editura Sport-Turism, Bucuresti 1981

5. Bombart M., Raleaux L, Michaut - Reeducation apres traumatismes du membre inferieur, Paris 1972

6. Bourmetan A. - Traitment monokinesitherapique des fractures, Kiresither, 1979

7. Campbell's - Operative othopedics, The C.V. Mosby Company St.Louis, 1971, vol.II

8. Cosacescu - Afectiuni osoase, Editura Medicala, Bucuresti 1982

9. Devischi A., Medrea O, Poroit G. - Fiziopatologia sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicala, Bucuresti 1972

10. Floares Gh. -Traumatismele osteoarticulare, Litografia I.M.F. Iasi, 1972

11. Gotea Dan - Ortopedia neonatala, Editura U.M.F., Iasi 1996

12. Judet J. - Principies et technique de la reposition des os du pied dans le traitement des pieds bots rebelles on recidives, Acta Ortoph, Belgica, 1967

13. Leonida, Cristu, Ionescu - Leziuni fracturale ale oaselor diafizare ale membrelor la copii

14. Pompiliu Petrescu, Dan V. Poenaru - Piciorul sanatos si bolnav, Editura Medicala, Bucuresti 1975

15. Radulescu Al., Alexandra D. - Traumatisme osteo-articulare (vol. 2)

16. Radulescu Al., Alexandra D., Niculescu Gh. si Baciu - Dificultati, riscuri, atitudini in diagnosticul si tratamentul traumatismelor aparatului locomotor

17. Voiculescu I.C., Petrescu - Anatomia si fiziologia omului, Editia 4

18. Zbenghe Tudor - Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicala, Bucuresti 1981

19. Zbenghe Tudor - Kinesiologie, Editura Medicala, Bucuresti 2002