Îngrijirea Pacienților cu Fracturi Costale

Argument

Subiectul pe care mi l-am propus este pe cat de simplu pe atat de complicat poate fi, cu multe complicatii poate (in caz de nu este trata si ingrijit corespunzator).

Din acest punct de vedere au incurcat in lucrarea de fata si aordarea fracturilor costale din punct de vederemedical.

Am intalnit putine cazuri care m-au impresionat si mi-am dat seama ca reusita ameliorarii si vindecarii pacientilor revine in mare masura si ingrjirii acordate de AM care pun dragoste, pasiune, contiinciozitate, compasiune si competenta, aplica medicatia prescrisa de medic raportand la timp toate notificarile ce survin in evolutia fracturii si astfel se pot lua masuri prompte care pot impiedica agravarea complicatiilor.

CAP. I. Anatomia si fiziologia sistemului osos

Sistemul osos cuprinde oase, organe dure si rezistenta datorita compozitiei chimice cat si arhitecturii sistemului osos.

Osteogeneza:

Procesul de formare a osului se numeste osteogenoza. Pentru a ajunge la scheletul cartilaginos si conjunctiv fibros al embrionului la scheletul osos al adultului se trece printr-un lung proces de dezvoltare ce incepe inca din a patra saptamana a vietiia vietii embrionare si se incheie in jurul varstei de 25 de ani.

Cand osteogeneza se realizeaza prin inlocuirea unui tesut conjunctiv se numeste endoconjunctiva sau de membrana, iar cand se realizeaza prin osificarea unui tesut cartilaginos se numeste endocondrala sau de cartilagiu.

Osteogeneza are loc sub influenta sistemului nervos ,care coordoneaza actiunea mai multor factori: mecanici, endocrini (prin hormoni hipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexuali), vitamine (mai ales D si A), enzime si alti factori metabolici.

Osificarea endocondrala: da nastere majoritatii oaselor lungi ale corpului. Ea determina cresterea in lungime a osului la locul cartilajului de crestere diafizo-epifizar.

Osificarea desmala: formeaza oasele late numite si oase de membrana. Prin ea se osifica oasele boltii cutiei craniene, o parte din oasele fetei si formeaza calusul in cazul fracturilor.

Forma oaselor:

Forma oaselor este adaptata functiei lor:

- Oasele lungi- sunt acelea la care lungimea depaseste mult latimea si grosimea.Ele formeaza in cea mai mare parte scheletul membrelor. Unui os lung i se descriu mai multe parti: un corp sau diafiza (format din tesut osos compact) care prezinta in interior canalul medular ce adaposteste maduva osoasa, doua extremitati sau epifize (formate din tesut spongios si metafiza care este partea interpusa intre diafiza si epifiza ce corespunde cartilajului de crestere al osului).

- Oase late - sunt acele oase la care latimea este mai mare decat lungimea si grosimea. Astfel de oase sunt oasele cutiei craniene, scapula, sternul, coxalul. Ele participa la formarea cavitatilor de protectie (craniul, toracele, bazinul osos). La suprafata sunt formate din tesut osos compact, iar in interior din tesut spongios.

Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre A.M. - Lucreatia Titirica, Edit. Viata Medicala Romaneasca 1996;

Cartea A.M. (tehnica ingrijirii bolnavului) Carol Mozes;

Ghelase F., Georgescu I., Nemes R. - ,,Chirurgie generala", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999, p.450-469;

S. Daschievici, M. Mihailescu - ,,Manualul de chirurgie", Edit. Medicala 1999;

M. Mihailescu - ,,Chirurgie"Edit. Medicala, Bucuresti 1979;

M. Mihailescu - ,,Chirugia pentru cadre medii", Edit. Medicala, Bucuresti 1974;

Papilian V. - ,,Anatomia omului", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1982;

Lucretia Titirica - ,,Ghid de nursing", Edit. Viata Medicala Romaneasca, editia IV, Bucuresti, Poliron 1999;

Caloghera C. - ,,Chirurgie de urgenta", Edit. Artab, Timisoara 1993;

Beldean L., Gal G., Senchea M. - ,,Procesul de nursing"- Aspecte teoretice si practice, Edit. Universitatii ,,Luchian Blaga", Sibiu, 1999;

Titirica L. - ,,Breviar de explicari functionale si de ingrijiri speciale acordate bolnavului", Edit. Viata Medicala Roamaneasca, Bucuresti.