numele bolii a fost determinat de culoarea marou-deschis a ficatului si nu de consistenta sa crescuta.
Laennec, caruia pe buna dreptate i se atribuie paternitatea cirozei, afirma in tratatul sau, ca a fost impresionat de culoarea ficatului.
Ulterior, Leibermeister si Ewald considera ca denumirea de ciroza sugereaza mai degraba consistenta crescuta decat modificarea de culoare a ficatului.
De-a lungul timpului termenul de ciroza s-a identificat cu screloza ficatului, uitandu-se aproape semnificatia sa de culoare.
Desi paternitatea cirozei am vazut ca este atribuita lui Laennec, grecii si romanii, cu multe secole inaintea acestiua, au descries boala ca o atrofie si induratie a ficatului.
Aretaus din Capadochia in sec. II. i.
Chr. este primul care face legatura intre inflamatia ficatului si evolutia acestuia spre ciroza.
Vesalius, in 1543, face corelatia dintre etilism si ciroza.
In 1685, John Browne descrie semnele de decompensare ale cirozei.
Morgain, in 1761, este primul care descrie perturbarile vasculare din cadrul CH.
Descrierea lui Laennec este ce mai completa: ficatul, redus la 1/3 din dimensiunile lui obisnuite, ascuns in regiunea pe care o ocupa; suprafata sa externa usor mamelonata si incretita, prezinta o culoare verzui-galbena, dintata, aparand in intregime alcatuita dintr-o maltitudine de graunte mici, de forma rotunda sau ovaida, ale caror dimensiuni variaza de la samanta de mei pana la cea de canepa. Aceste graunte, usor de separate una de alta, nu prezentau intre ele nici un spatiu in care sa poata recunoaste tesut hepatic restant: culoarea lor era castanie sau galbuie-rosiatica, la periferie verde, tesutul lor mai degraba umed, opac, era la palpare mai degraba flasc decat moale, si la strangerea grauntelor intre degete nu se putea terciui decat o mica portiune, restul dadea la palpare senzatia unei bucati de piele moale.
La scurt timp dupa descrierea lui Laennec a inceput contraversa asupra originii tesutului conjunctiv.
Unii o atribuie colabarii tramei de reticulina, secundara necrozele si colapsului lobular, iar altii formarii de tesut conjunctiv nou. Andral si Boulland considerau ca ficatul este alcatuit dintr-o substanta rosie si una galbena, septurile provenind din aceasta din urma. La Rokitansky in 1842 apare o interpretare mai matura: ciroza este rezultatul formarii unui tesut conjunctiv nou, ca raspuns la perturbarile circulatorii si agresiunea inflamatorie.
stadiul neoformarii de fibre si al inflamatiei; stadiul formarii modulilor si al contractiei.
A doua contraversa in patogenia cirozei se refera la stadiul leziunii primare. Dupa Kermann, Ktaetz si Fiessinger, leziunea primara este localizata la nivelul hepatocitelor, constand in necroza acestora.
Rokitansky atribuie un caracter primar inflamatiei tesutului conjunctiv.
Rossle considera ca leziunea primara afecteaza concomitant hepatocitul si mezenchimul.
CAPITOLUL I I.
ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care indeplinesc ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
