Nici un alt aspect clinic, oricat de grav ar fi, nu pune medicul intr-o situatie limita, aceea de a scruta imposibilul, asa cum o face cancerul. Acest flagel al secolului nostru, inregistreaza statistic si absolut o crestere relativa, situandu-l pe locul II intre cauzele de deces din cele mai multe tari ale lumii. Eforturile investigatorii si financiare depuse, munca laborioasa si imaginatia cheltuita pentru a gasi noi variante terapeutice nu au avut rezultate spectaculoase. Intre cancer si tratamentul sau nu s-a pus inca semnul egalitatii.
In paradigma atat de complexa a acestei boli, tumorile de ovar reprezinta obiectul unuia dintre cele mai importante capitole ale patologiei genitale feminine si oncologiei.
Debutul extrem de insidios, evolutia criptica, handicapul de a nu exista inca o metoda de screening in masa, varietatea tratamentelor, dar nici unul curativ in fazele avansate, numarul mare de cazuri cu toate implicatiile medicale, sociale si psihologice, toate acestea reprezinta o serioasa problema a medicinei si ginecologiei actuale.
Dar mai ales faptul ca ceea ce se cunoaste despre cancer este partea vizibila a icebergului, obliga specialistul la o gandire medicala curajoasa, mobila, eliberata de sabloane si prejudecati.
Depistarea precoce a tumorilor ovariene constituie o problema cu atat mai dificila cu cat manifestarile clinice lipsesc in stadiile incipiente ale bolii, atunci cand eficienta tratamentului este maxima.
S-a observat practic ca o tumora maligna ovariana se exprima clinic abia cand masoara cel putin 5 centimetri si de cele mai multe ori aceste manifestari sunt apanajul extinderilor metastatice.
Aceasta particularitate clinica agraveaza enorm prognosticul bolii si scade semnificativ rata de supravietuire a bolnavelor cu toata complexitatea mijloacelor terapeutice utilizate azi.
Ceea ce trebuie retinut astazi in primul rand este ca diagnosticul cert de neoplasm ovarian este mai intai nu diagnostic anatomo-patologic cel mai adesea intraoperator si apoi clinic.
Tocmai de aceea medicilor de specialitate (chirurgi si anatomo-patologi) le revine sarcina de a stabili cu precizie varietatea histologica, macroscopica si microscopica a tumorilor de ovar pentru orientarea si evaluarea potentialului terapeutic ulterior.
De aici deriva si motivul pentru care numeroase foruri medicale de mare prestigiu din lume, cum sunt Federatia Internationala de Obstetrica si Ginecologie, Uniunea Internationala contra Cancerului, Organizatia Mondiala a Sanatatii au cautat sa grupeze in peste 75 de categorii clinice si anatomo-patologice tumorile ovariene.
Un aspect important al problemei cancerului ovarian studiat in tabloul general al neoplazurilor ca fenomen de masa, deci de sanatate publica, este acela al dispensarizarii cazurilor depistate.
Aplicarea corecta si completa a unui tratament nu rezolva boala decat pentru moment, urmand apoi ca o suita intreaga de controale periodice, cu adoptarea unor noi masuri terapeutice cum sunt ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
