baza a limbii, legatura dintre propozitii in fraza si sintagma, ca element component al propozitiei.
1 Distingem, asadar, o sintaxa a propozitiei (numita si sintaxa majora) si o sintaxa a sintagmei (numita si sintaxa minora). Sintaxa majora stabileste regulile referitoare la construirea propozitiilor si a frazelor, necesare pentru a exprima continutul gandirii si simtirii omului. In vederea realizarii acestui scop, se folosesc procedee foarte variate, cu distributie diferita in diferite limbi: accentul, flexiunea, prepozitiile si conjunctiile, ordinea cuvintelor, etc.
cu alte propozitii.
In sfera de preocupari a acestei sectiuni a sintaxei intra urmatoarele probleme mari: clasificarea propozitiilor dupa scopul comunicarii in propozitii enuntiative si interogative, la baza carora se disting dupa modalitate specii de propozitii ca cele optative si dubitative, potentiale si imperative; clasificarea propozitiilor in pozitive si negative; clasificarea propozitiilor dupa structura lor in propozitii analizabile si neanalizabile, monomembre si bimembre, simple si dezvoltate, verbale si nominale; studierea partilor de propozitie in mod izolat (subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar) si a raportului de coordonare dintre ele.
Sintaxa frazei studiaza felul cum se unesc propozitiile pentru a alcatui fraze.
Ea se ocupa de propozitii din punctul de vedere al legaturii unora cu alte propozitii, distingand in primul rand propozitiile principale de cele secundare, aflate in raport de subordonare (propozitiile subordonate pot depinde insa nu numai de o principala, ci si de o propozitie care la randul ei e subordonata fata de alta). Raporturile sintactice sunt aceleasi intre partile componente ale unei propozitii ca si intre propozitiile unei fraze: raporturi de subordonare sau de determinare cand dintre doua elemente aflate in acest raport unul depinde de altul si raporturi de coordonare cand elementele respective stau pe acelasi plan, fara a depinde unul de altul.
Identitatea raporturilor existente in propozitie si fraza face ca si in studierea celor doua unitati sintactice sa se intalneasca categorii similare: subiectului din propozitie ii corespunde in fraza propozitia subiectiva, atributului o atributiva, etc.; partile de propozitie coordonate pot fi copulative, adversative, etc.
ca si propozitiile coordonate.
Sintaxa studiaza si unele constructii speciale care se intalnesc si in propozitie si in fraza, cum sunt constructiile incidente, anacolutul sau procedee ca elipsa si repetitia. Dintre caracteristicile legate de descrierea 1. V. Serban, Sintaxa limbii romane, ed. a II-a, Bucuresti, 1970, p.
10 5 diferitelor unitati sintactice se studiaza in capitole aparte la fraza corespondenta timpurilor si vorbirea directa si indirecta, , in timp ce topic (ordinea cuvintelor si a propozitiilor) si rolul sintactic al unor elemente fonetice ca accentul, intonatia, pauza si ritmul ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
